Punctul pe Y / sâmbătă 13 august 2005 Nr: 1650

Cercurile de interese

Nu trebuie sa fii un fan al lui Dinu Patriciu sau ca acesta sa-ti fie neaparat simpatic (dealtfel, a deprins cu dificultate sa dea deoparte acele gesturi care faceau din el, pentru nu putini dintre colegii de politica, o persoana dezagreabila, mult prea dispusa sa spuna lucrurilor pe nume si sa scoata la iveala aspectele neplacute ale convietuirii curente) ca sa recunosti ca a ajuns la o faza de - sa-i zic - intelepciune, care-i permite sa deschida perspective neasteptate asupra lucrurilor.
Dupa o perioada de politicianism acut, cu confruntari dure si conflicte, Dinu Patriciu a parasit, pentru cativa ani, prima scena politica, dedicandu-se afacerilor. Este una dintre primele persoane publice care a avut curajul sa spuna - contrar opiniei dominante - ca nu se poate, nu e nici folositor si nici moral sa te ocupi de politica si de afaceri in acelasi timp. Si a dat chiar el un exemplu sugestiv renuntand, in trecuta legislatura, la calitatea de parlamentar si neinnoindu-si mandatul in cea actuala. In tot acest timp, Patriciu a luat pozitie impotriva conflictelor de interese si a confruntarilor din campul business-ului politic, clamand necesitatea unui parteneriat real intre mediul de afaceri si clasa politica, atata timp cat principalul obiectiv al ambelor categorii este bunastarea si propasirea generala. Patriciu a dorit sa arate, prin propriul sau exemplu, ca se pot gasi cai de comunicare si de solutionare a problemelor fara ca atasamentul fata de doctrina politica sa fie afectat in vreun fel. Putini l-au inteles si mai putini (inclusiv din propria-i tabara) au fost dispusi sa-l inteleaga. Sistematic si cu o oarecare indreptatire, contactele dintre oameni de afaceri si oamenii politici au fost vazute ca incercari ale primilor de a-i corupe pe ceilalti si tendinte de asumarea unor foloase necuvenite din partea celorlalti. Insesi suspiciunile prezidentiale fata de 'cercurile de interese' din jurul premierului ilustreaza aceasta mentalitate defecta si paguboasa. Si iarasi are dreptate Patriciu cand spune ca nici guvernul nu e o manastire si nici afacerile un bordel, pentru ca aparatorii puritatii moralei sa trebuiasca sa ridice, cu ajutorul serviciilor secrete, ziduri de protectie intre stabilimente.
Cercuri de interese exista pretutindeni si vor exista. Trebuie doar vegheat ca decizia politica sa nu se subsumeze unor demersuri incorecte sau ilegale. In rest, politicienii si afaceristii pot sta linistiti la aceeasi masa, iar presedintele n-ar trebui sa se nelinisteasca din aceasta cauza...