Punctul pe Y / miercuri 10 august 2005 Nr: 1647

Adierea de bolsevism

Petrecere la terasa, cu nevestele, antren, dans, glume, atmosfera destinsa. Personajele principale apar ca cei mai apropiati tovarasi de munca si de lupta. A doua zi insa, unul il da in gat pe celalalt, cu argumentele principiilor de partid. Scena pare desprinsa din istoria recenta a comunismului post-bolsevic, in care pacea si armonia dintre liderii angrenati in batalia pentru putere se sfarsea brusc - tot asa, pe la orele diminetii devreme - cu arestari si puneri sub acuzare pentru deviationism sau tradare.
E drept ca pe Tariceanu nu l-a arestat nimeni odata intors de la Neptun la Bucuresti, dar dezvaluirile facute de Traian Basescu la radio si acuzele implicite pe care i le-a adus seamana suspect de tare cu o punere sub acuzare, in cadru festiv. Ceea ce nu se putea spune la masa de la Neptun, in prezenta nevestelor, s-a putut spune pe post, cu aplombul pe care-l da pastrarea nestirbita a directiei si a devotamentului politic fata de cauza. Pana si amanuntele legate de intalnirea premierului cu 'un om de afaceri, un ziarist si un reprezentant al unei transnationale de tigari', in cursul careia s-ar fi pus in aplicare tradarea anticipatelor pare desprinsa dintr-un acelasi scenariu al 'puterii si adevarului': liderul maxim primeste de la Securitate (sau de la unul dintre participanti? uneori planurile se suprapuneau) nota informativa referitoare la amintita intalnire si la discutiile purtate, pe care i-o pune, triumfator, in fata, acuzatului!
Ce a vrut, de fapt, Traian Basescu, cu aceasta ofensiva atipica (sau tipica?) si cu modul in care a actionat? Sa-l termine pe Tariceanu, ca razbunare pentru tradarea nobilelor idealuri ale anticipatelor? Sa-i arate pisica, avertizandu-l ca toate miscarile ii sunt atent supravegheate de catre 'comunitatea de informatii' in spe, asupra careia el n-are nici un control, si ca nu are alta solutie decat sa reia marsul disciplinat, la comenzile Cotrocenilor?
Destul de greu de inteles, ca mai tot ce face presedintele, aflat intr-o goana aproape disperata pentru controlul cat mai deplin al parghiilor puterii. Un control, insa, pentru care nu dispune de instrumentele pe care le aveau inaintasii sai din nomenclatura radicala de partid, cand orice eroare sau suspiciune era platita cu viata. Ambitia lui Traian Basescu de a curata sistemul cu orice mijloace este, pana la un punct, notabila, dar neconforma cu principiile democratice, care implica respectarea regulilor jocului. Or, daca in relatia cu partenerii, presedintele uzeaza de asemenea mijloace, este lesne de imaginat la ce ar recurge intr-o disputa directa cu adversarii declarati.
Adierea de bolsevism, care se face simtita in societate si, mai ales, in presa subordonata Puterii (mai numeroasa si mai violenta ca oricand) imi da adesea fiori reci si aproape ca ma convinge ca lumea nu invata nimic din lectiile istoriei, tentatia repetarii erorilor fiind prezenta in subconstientul colectiv.