Curioasa maniera de lucru au bravele noastre servicii secrete. Pe deoparte, ii trimit prin curier special, in plicuri sigilate, presedintelui, note informative in care avertizeaza impotriva legaturilor periculoase ale unora dintre membrii guvernului cu cercuri de interese economice suspecte. Pe de alta, atunci cand li se cere, ii trimit si primului-ministru, tot prin curier special si in plic sigilat, note in care-i spun sa stea linistit pentru ca 'organele de specialitate' n-au depistat nimic suspect in contactele pe care membrii guvernului le au cu reprezentantii unor cercuri de afaceri.
Si, de aici, 'conflictul' intre palate, din care reiese ca in ciuda faptului ca presedintele este nelinistit de orice miscare ce ar putea reface un 'sistem ticalosit', pe premier il doare undeva - intr-un loc neprecizat - acest lucru.
Ca deobicei, realitatea este pe undeva pe la mijloc. In sensul ca semnalele pe care le transmit, de regula, serviciile, au o mare doza de subiectivitate. Trasul cu urechea nu este una dintre cele mai precise si mai de netagaduit operatiuni. Nici sursele de care se uzeaza, nu sunt dintre cele mai demne de incredere. Exista o indelunga traditie in domeniu conform careia in jurul unui pachet de 10% informatii reale sau aproape reale se brodeaza alte 90% supozitii si banuieli care imbraca tema respectiva pana a-i da infatisarea de caz tratat cu vigilenta. Daca nu asta, ce altceva ar avea de facut serviciile? Ele nu sunt obligate sa-si demonstreze asertiunile, sa le dovedeasca. Asta-i treaba altor institutii. Ele trebuie sa tresara cand aud cate-o chestie mai gogonata si sa-i traga de maneca pe cei care trebuie sa asigure controlul efectiv.
Pe de alta parte, tipul de informare adresata Executivului are cu totul alte caracteristici. Pe buna dreptate, uneori nu poti sa-i spui premierului ce-i spui presedintelui. Cum adica: sa semnalez ca intre un vicepremier si seful unei veritabile corporatii exista relatii, cand respectivul sef este si seful de partid al vicepremierului? Si sa-ti inchipui ca acesta isi va tine gura atunci cand este vorba de informatii folositoare businessului propriu sau de grup? Sau ca un ministru, al economiei sa zicem, nu discuta nici cu amanta programul de privatizari din domeniul de care se ocupa, pentru a nu deveni victima unor influente? Sau ca un alt ministru arunca el, asa, de dragul impresiei, evaluari referitoare la productii (agricole, sa zicem) fara a transmite un semnal importatorilor care-i impartasesc optiunile politice? Sau ca un alt ministru care pregateste un set de masuri fiscale le tine sub obroc ca nu cumva sa le afle inainte de termen partenerii sai de tranzactii bursiere reusite de pana mai deunazi?
Sunt, desigur, simple supozitii, fara fundament. Nu cred, asemenea dlui Tariceanu, ca vreun membru al guvernului are altceva in cap decat propasirea poporului roman si a economiei nationale, uneori chiar in dauna interesului propriu sau de grup. Dar ce te faci cand ai un presedinte suspicios si niste servicii atat de dornice sa-i faca pe plac, oferindu-i informatii confidentiale, demne de toata increderea?