Cred ca, uneori, confruntati cu cohortele de romani care-i napadesc de la o vreme in forme mai mult sau mai putin organizate, occidentalii il regreta pe Ceausescu. Niciodata in istorie granitele Romaniei, pazite cu fata spre interior, n-au fost mai ermetice si campionii democratiei si ai libertatii de circulatie isi permiteau sa-l puna la colt pe dictator salutand cu urale prezenta oricarui evadat 'pe fasie' sau innot peste Dunare.
De la Revolutie incoace frontierele Romaniei au fost mai degraba niste fictiuni administrative, toti cei care au dorit sa paraseasca tara reusind sa o faca cu infinit mai putine riscuri si eforturi chiar daca cu o cheltuiala mai mare. Punctele de trecere a frontierei au devenit veritabile 'vami', in sensul clasic, istoric, al termenului, unde cei care treceau erau incasati in beneficiul noii clase de imbogatiti de granita. Exista, dealtfel, in orasele cu treceri intens frecventate, veritabile cartiere selecte in care se inalta, trufase, vilele vamesilor si ale politistilor, fiecare cu atributele ei pe patru roti de multe zeci de mii de dolari.
Aceasta bunastare, tolerata din interes, s-a construit pe seama amaratilor care nemaigasind de lucru prin industria falimentara sau falimentata a tarii, au pornit in bejenie spre tarile cu nevoi - Italia, Portugalia, Spania (surori de ginta) sau (cu mai putina convingere) in Germania, Franta sau Austria.
Romanii din strainatatea europeana, care muncesc si trimit bani acasa destabilizand balanta valutara, numara vreo doua milioane de capete, ceea ce constituie un record de migratie nemaiintalnit in istorie. Unii dintre ei au situatii corecte si stabile, altii impusca euro pe unde pot si cum pot. Cu toate nemultumirile lor, occidentalii au nevoie de aceasta masa de manevra pentru muncile pe care nu le mai fac ai lor. Fenomenul tinde insa sa scape de sub control si aceasta ingrijorare - presata de organismele comunitare - a dat nastere gestului neobisnuit, brutal si chiar neconstitutional, de retinere a pasapoartelor celor care nu sunt in regula.
Intre necesitatea de a instaura o ordine - prevazuta dealtfel in legi uitate sau ignorate - si imperativul liberei circulatii a individului european este o 'fasie' subtire pe care tot mai multi o ignora sau o calca cu nonsalanta. Pe acest fond, ministrul Blaga se afla in delicata situatie de a face ce i se cere de la Bruxelles si de a infrunta valul de manie populara, alimentat cu interes de cele mai diferite categorii de politicieni. Oprirea exodului necontrolat si instaurarea unei ordini la granite ramane insa un subiect delicat, dintre cele care pot actiona clauza de salvgardare si nu cred ca vreunul dintre cei care clameaza acum pe tema abuzului de stat isi va recunoaste, atunci, partea de vina. Ca de merite...