Punctul pe Y / miercuri 03 august 2005 Nr: 1641

Antiremanierea?

Pana acum Executivul s-a innoit doar intr-un singur fel: prin autoremaniere! Primul care a deschis acest drum a fost ministrul umanist al Controlului care, atunci cand si-a dat seama ca prin luarea din ograda sa a Vamii si a Garzii Financiare isi pierde obiectul muncii, a renuntat de buna voie la portofoliu. Renuntarea n-a starnit cine stie ce fierbere, premierul parand chiar multumit ca scapa fara controverse si presiuni de o structura pe care o considera cam neeuropeana.
Daca de ministrul Controlului nu-si mai aduce nimeni aminte cum il chema, pe ministrul Culturii il stie toata lumea. Doamna Musca a venit in Executiv cu o platforma de simpatie pe care i-a conferit-o faptul ca este o persoana cultivata si agreabila, acceptata atat in taberele Puterii (foste) cat si a Opozitiei. Domnia sa nu s-a remarcat cu mare lucru atata timp cat a fost la carma unui minister ce n-a prezentat nicioadata un interes deosebit (cu exceptia, poate, a lui Adrian Nastase, implicat afectiv in problematica artelor plastice in calitate de colectionar), nefiind considerat un domeniu esential nici pentru reforma, nici pentru integrare. Singura actiune notabila a doamnei Musca a fost intentia declarata, inca de la inceput, de a renunta la cladirea in care tocmai se aranjase ministerul, pe motiv ca nu era chiar asa de adecvata scopului, si de a se muta cat mai curand posibil in alta parte. Doamna Musca a continuat procesul auto-remanierii, dintr-o perspectiva noua: aceea a supararii 'vacarului pe sat'. Doamna ministru n-a avut mare lucru de reprosat premierului in legatura cu tratamentul aplicat ministerului sau. N-a avut mare lucru sa-si reproseze nici siesi. A deranjat-o faptul ca prietenul sau Calin a zis ca demisioneaza si n-a mai demisionat. Asta dupa ce chiar doamna Musca, brat la brat cu dl Flutur, i-au cerut-o pe motiv ca Stolojan ar fi mai bun. Faptul ca lucrurile nu s-au intamplat cum ar fi trebuit, in viziunea democrata a Cotrocenilor, viziune impartasita de liberalii Musca si Flutur, au determinat-o sa renunte la minister in favoarea unei modeste cariere de observator parlamentar la Strasbourg.
Ce se va intampla in continuare? Vor pasi pe acelasi drum domnii Dinga si Seculici, doamna Sulfina, domnul Cinteza si alti cativa domni si doamne despre care nu a auzit inca nimeni, sau va fi nevoie ca aliati sa se targuiasca despre 'cati de-ai lor si cati de-ai nostri' vor iesi din schema si din joc, pentru a face loc altora considerati (in)competenti?