Punctul pe Y / marşi 12 februarie 2008 Nr: 2144

Parbrizul politic

Hotarat lucru, Traian Basescu este capabil de formulari memorabile in argumentarile sale. Figura de stil cu zoaiele politice de pe „geamul” dintre Romania si lume va ramane una de referinta. Cine va fi vazut emisiunea de la TVR de saptamana trecuta, fara a fi la curent cu istoricul proceselor din politica romaneasca, ar fi fost, probabil, impresionat de prestatia sefului statului. Tot ce a spus acesta a fost de bun simt, a avut argumente logice si n-avea de ce sa fie suspectat de vreun demers partizan. Iata un om care doreste cu adevarat ca ceva sa se schimbe in politica romaneasca, un om care e dispus sa faca tot ceea ce tine de el pentru ca sa se innoiasca clasa celor care hotarasc destinele tarii si al carui rol si rost este doar acesta!
Pentru cei care-l cunosc pe Traian Basescu, care-i stiu evolutia si preferintele, care i-au descifrat limbajul populist, interviul cu pricina n-a constituit decat o noua faza din batalia de uzura pe care acesta o poarta cu rivalii politici, in special cu aceia de care s-a insotit pentru a ajunge la putere si de care s-a despartit atunci cand interesele n-au mai coincis. Pentru acestia, Traian Basescu nu mai este personajul luminat si revoltat, care se ia de piept cu sistemul, ci doar seful „bandei” rivale care foloseste toate mijloacele pe care le are la indemana pentru a-si rapune adversarii, inclusiv apelul la justitie populara.
Discursul lui Traian Basescu este, in general, corect pe fond. Incorect este faptul ca el incearca sa se proiecteze intr-o lumina de imaculare, ca si cand n-ar avea nici in clin nici in maneca cu ceea ce reclama. Dar stim foarte bine ca el insusi este produsul acestui mediu „zoios”, ca in el s-a perfectionat si s-a calificat pana cand a ajuns pe culme, ca de experienta acestuia s-a servit pentru a-si atinge obiectivele. Daca pe vremea cand era doar ministru sau doar sef de partid ar fi lansat astfel de lozinci si demersuri, l-as fi inteles. Dar atunci a respectat cu strictete regula jocului.
Si mai e ceva: in plastica sa comparatie, el evoca zoaiele politice ca obturand parbrizul din exterior. Partea interioara a acestuia, curatata cu detergentul partidului propriu, este curata ca lacrima. Toate viciile si perversiunile s-au cumulat in zona adversa: PNL si PSD, pentru ca ceilalti nu mai conteaza. Valorile reale, deontologia si curatenia morala s-au strans ciotca in formatiunea care-l are pe el lider. Este o dihotomie pe care o stim, practicata intens de regimul comunist, in timpul caruia Traian Basescu a prosperat mai mult decat altii. Acceptandu-i figurile de stil, nu putem decat sa ne intrebam de ce nu pune in functiune stergatorul de parbriz, ca sa-si limpezeasca drumul, in loc sa stationeze sub ploaia de dejectii, asteptand ca poporul sa-i faca o dreptate pe care nu poate sa o faca singur.