Punctul pe Y / sâmbătă 06 octombrie 2007 Nr: 2046

Comandantul Geoana: "Am infrant!"

De la norocoasa si neasteptata sa venire in fruntea partidului, Mircea Geoana a trecut in activul PSD-ului doua esecuri memorabile: suspendarea presedintelui Basescu si rasturnarea premierului Tariceanu.
Ambele initiative social-democrate au intampinat o serioasa opozitie in cadrul partidului, dar de fiecare data Mircea Geoana a avut ultimul cuvant si lucrurile au mers oblu si hotarat spre un insucces previzibil. Din acest punct de vedere se ridica o intrebare esentiala: cat de sincera si realista a fost sustinerea de care Geoana s-a bucurat din partea unui nucleu social-democrat care cel putin de forma s-a declarat favorabil acestor initiative? Si cat nu a fost o manevra perfida de discreditare? Stiindu-i destul de bine pe promotorii curentului pro-Geoana, aproape nu am motive sa cred ca ceea ce s-a urmarit a fost altceva decat compromiterea acestuia.
Teoretic, in calitatea sa de sef, Geoana a jucat corect. Ce alt obiectiv mai prioritar poate avea o formatie de opozitie decat sa demoleze puterea si sa se aseze in locul ei? Numai ca, in cazurile date, Geoana s-a angajat in actiuni care-i depaseau resursele strategice. Sanctiunea aplicata presedintelui a ramas un simplu gest, fara urmari practice, atata timp cat initiatorii nu au reusit sa concretizeze o actiune articulata, care sa-l scoata din joc pe acesta. PSD-ul si Geoana s-au multumit atunci sa-si frece mainile de satisfactie ca i-au dat o lectie, asistand apoi, ca la teatru, la actiunile de repozitionare si contraatac ale suspendatului. Cei care se opusesera actiunii, atentionand asupra lipsei unui plan de actiune pentru post-conflict, au ramas cu dreptatea in brate, in timp ce Mircea Geoana s-a ridicat, s-a scuturat de praf si a mers mai departe.
Cel de-al doilea esec pare tras la indigo dupa primul, ceea ce dovedeste, suficient de limpede, ca din greseli nu se invata nimic, cel mult te poti obisnui cu ele. Si de data asta Geoana a avut o opozitie vehementa in patid, una care atrage atentia, asupra insuficientei analize a miscarilor si procedurilor ulterioare teoreticei victorii a motiunii. Si de data aceasta Geoana s-a multumit sa-i ameninte pe disidenti cu excluderea, marsaluind plin de incredere spre caderea motiunii.
Nu vreau sa introduc in aceasta analiza culisele succesului lui Tariceanu, si ale insuccesului lui Geoana. Dar, de la Sun Tze incoace, unul dintre marile adevaruri ale strategiei este ca nu poti sa mergi din infrangere in infrangere cu aceeasi capetenie de osti. Geoana s-a dovedit, pana acum, un strateg scapatat si un comandant incapabil sa-si inflacareze ostasii si sa le dea sentimentul ca pot sa obtina si victorii, in afara infrangerilor asigurate. Ramanerea lui in functie n-ar putea sa insemne altceva decat faptul ca partidul s-a resemnat cu conditia de looser perpetuu. Si de succes.