Punctul pe Y / joi 04 octombrie 2007 Nr: 2044

Notiunea de cenzura

Ultima motiune de cenzura a oferit un stralucit prilej politicienilor nostri sa-si etaleze incultura politica si lipsa de profunzime a viziunii lor strategice.
Totul s-a invartit, in cele din urma, in jurul a doua sau trei chestiuni extrem de prozaice: daca un guvern lipsit de sustinere parlamentara poate-si cat-sa dureze? Daca acelasi guvern poate fi sustinut de Opozitie, fara ca aceasta sa-si riste sansele electorale? Daca un presedinte chitit pe premier, poate contribui , prin dezbinarea taberelor, la mazilirea constitutionala a acestuia? Daca acelasi presedinte poate pune in functiune un alt guvern, alcatuit de oamenii sai, fara ca acesta sa obtina punctajul de sustinere parlamentara? Si daca un partid de opozitie, care introduce, demonstrativ, o motiune de cenzura, poate sa scape de consecintele acesteia, in caz ca reuseste? Sunt intrebari carora ziua de miercuri trebuia sa le aduca raspunsurile asteptate. Dincolo de aceste raspunsuri se ridica, insa, alte intrebari, legate in special de eficienta actului de guvernare. Romania a intrat in UE, in ianuarie 2007, cu un guvern nefunctional, in doua sau trei viteze, imposibil de condus de la pupitrul primului ministru, atata timp cat o jumatate a acestuia raspundea la alte comenzi. Intr-un moment decisiv pentru conditia europeana a tarii, cand toate eforturile ar fi trebuit indreptate spre utilizarea eficienta a fondurilor europene, pe absortia lor, aproape nici una dintre institutiile implicate nu a reusit sa se rupa de balastul crizelor interne spre a face ceea ce trebuie. Principala contributie la aceasta stare a avut-o tocmai garantul colaborarii dintre institutiile democratice ale statului, presedintele, care si-a facut un hobby din a le asmuti unele impotriva altora, pana la momentul in care intreaga capacitate de actiune a acestora s-a concentrat spre suspendarea si, ulterior, reabilitarea presedintelui. Finalul acestei actiuni buimace si derizorii a insemnat debutul alteia, de acelasi calibru: demolarea guvernului, ramas in minoritate absoluta si in incapacitatea de a-si satisface sponsorii din umbra. Indiferent de rezultat, perioada urmatoare nu va putea fi dedicata problemelor europene si nationale, pentru ca, in cazul in care nu va intra in paine un nou guvern cu noi titulari, cu multimea aferenta de noi subalterni, atentia se va concentra asupra organizarii alegerilor europerlamentare. Si asa va trece un an pierdut degeaba, cu efecte negative pe termen lung si cu un vot-implicit-de neincredere, fata de capacitatea Romaniei de a se integra firesc in familia europeana. Notiunea de „cenzura” ramane una dintre cele mai putin intelese-si mai putin apte de a fi aplicata intr-o societate a carei clasa politica isi dovedeste consecvent incompetenta si preferintele pentru marginal si derizoriu.