Punctul pe Y / luni 22 ianuarie 2001 Nr: 220

Efectul "Marga"

Daca la Conferinta Nationala a PDSR lucrurile au curs lin, pe fagasul dinainte stabilit, singura surpriza constituind-o identitatea si atributiunile noului secretar general (functie tabu in ultimii zece ani), managerul de presa Cozmin Guse, membru 'discret' al partidului, cu o vechime de numai 6 luni, la Congresul taranist s-a produs o veritabila lovitura de teatru! Daca sambata, inca situatia parea relativ clara in privinta candidaturilor la presedintia partidului, in cursa aflandu-se cei patru - Dudu, Muresan, Chirita si Lupu - duminica a explodat bomba Marga! Curentul puternic al delegatilor care au reclamat retragerea tuturor celor care, detinand functii de conducere, se faceau raspunzatori de dezastrul partidului, a reusit sa impuna renuntarea la criteriile clasice (inclusiv cea de vechime) si sa-l propulseze in fata pe fostul ministru al Educatiei, Andrei Marga.Odata cu retragerea lui Lupu si Chirita, batalia pentru presedintie s-a dus in trei, castigul de cauza revenindu-i, in ultima instanta, celui mai putin... calificat din punct de vedere statutar: Marga! Iata, deci, o rasturnare de situatie care nu va intarzia sa-si arate consecintele. Prin optiunea pentru Marga - unul dintre putinii lideri taranisti neimplicat in scandaluri majore pe teme de coruptie si - implicit - mai putin vulnerabil in perspectiva 'recapitularilor' pe care le va face actualul partid de guvernamant, delegatii la Congres au sanctionat performantele fostei conduceri asigurandu-se, totodata, sansa unei reformari efective. Evident, cu conditia ca noul presedinte sa obtina mana libera pentru aceasta operatiune, fiind totodata in masura sa-si construiasca o echipa proprie. Andrei Marga este un intelectual autentic si un politician onest. El ar putea oferi o noua fata, mai 'umana' unui curent politic pe care suficienta si ineficienta celor care s-au aflat in fruntea sa, l-au cantonat in minor si derizoriu, cu conditia adaugarii la calitatile sus mentionate a altor catorva, intre care hotararea si refuzul compromisurilor. Si - nu ultima - aceea de a conduce partidul de la Bucuresti.