Punctul pe Y / marți 02 octombrie 2007 Nr: 3042

Lectia de europenism a Turciei

Relatia noastra istorica apropiata cu Turcia se vede cu ochiul liber, nu doar in bagajul lingvistic (unde am preluat numerosi termeni legati in special de civilizatia materiala) ci si dintr-un cod emotional comun. Sunt tot mai tentat sa cred ca inclusiv in perioadele pe care cronicile le descriu ca fiind de „asuprire” sau de dominatie, relatiile interumane se distingeau prin intelegere si dorinta de coabitare.

Pana la urma relatia politica era una foarte clara: tarile romanesti plateau Inaltei Porti taxa de protectie, avand in schimb deplina libertate religioasa sau de administratie interna.

Turcii au redevenit o prezenta comuna la noi dupa Revolutie. Spiritul lor intreprinzator i-a adus pe urmele trasate de istorie si nu putem nega ca am invatat de la ei nu putine lucruri in ceea ce priveste economia de piata si de spiritul negustoresc. Daca turcii au venit si vin la noi cu treaba, noi mergem tot mai des la ei ca turisti. Si invatam pe viu ce inseamna turism modern si servicii atente si eficiente. Administratiile de la Ankara au mizat cu hotarare inca din urma cu vreo doua decenii pe cartea turismului: aveau toate conditiile. Au stiut sa faca din asta un obiectiv national, cu bataie lunga. Tot ceea ce vedem azi pe coasta de vest si sud a Anatoliei a demarat la finele secolului trecut cu investitii in infrastructura. Turcia a devenit, gratie turismului, o tara cat se poate de europeana, in ciuda reticentelor politicienilor din Vest, care stramba din nas la ideea admiterii sale in Uniune, dar nu pregeta sa petreaca concedii de vis in statiunile sale.

Turismul este instrumentul principal prin care Turcia se apropie hotarat de o Europa in care-si are locul. Si stiu sa o faca fara temenele, cu realism. Deschizandu-si piata fostei Uniuni Sovietice, Turcia este acum asaltata de turistii rusi cu bani, care-i umilesc pe vesticii zgarciti. Un milion de rusi au fost vara asta doar in Antalya. Un oras ca Alanya se dezvolta spectaculos printr-o ofensiva imobiliara care se adreseaza cumparatorilor zgribuliti din Norgevia, Islanda, Olanda sau Germania. Circa 25.000 dintre acestia si-au cumparat o casa in Antalya doar in ultimul an, pentru a se pune la adapost de umezeala si frigul de peste iarna.

Ma intreb chiar daca nu este oarecum nedrept ca noi, romanii, sa facem parte din Uniune, in ciuda decalajelor evidente si a lipsei de apetit pentru reducerea lor, atata timp cat turcii, mult pregatiti si mai apti, stau la coada asteptand bunavointa Bruxelles-ului. Dar asta-i viata!