Punctul pe Y / joi 13 septembrie 2007 Nr: 2032

Polii politicii de "doi poli"...

Cu un picior in groapa motiunii (totusi, nu e prea clar daca cei care sapa groapa nu o fac chiar pentru ei) liberalii fac planuri de coagulare. Dupa ce s-au fript cu democratii, de nu prea clara sorginte, acum liderii PNL-ului si-au indreptat privirea spre aliatii de altadata, dintr-o precedenta guvernare la fel de lipsita de glorie ca si cea precedenta: taranistii. Istoria fratiei liberalo-taraniste e una agitata si plina de contradictii. Aflati pe baricade adverse in epoca interbelica, s-au trezit de aceeasi parte dupa Revolutie, in focul reinnodarii firului istoriei de unde-l taiasera comunistii in 1946.

Țaranistii de stanga si liberalii de dreapta au facut front comun impotriva unui FSN „de larga concentrare nationala”, pe care au incercat sa-l contracareze cu argumente ideologice iesite din uz. „Alungati lupii” a fost sloganul cel mai neproductiv al contemporaneitatii politice si a trebuit sa-si bage coada democratiile occidentale pentru ca dreapta sa se coaguleze de ochii alegatorilor si sa izbuteasca performanta neasteptata de a ajunge la putere.

Ce au facut dupa aceea, e deja istorie. Cum istorie e si faptul ca iesirea din scena parlamentara a taranistilor se datoreaza colegilor lor liberali, care au decis sa abordeze alegerile din 2000 pe cont propriu, fara pagubosii lor aliati. Pentru exercitiul electoral 2004 liberalii au schimbat partenerul. I-au ales pe democratii lui Traian Basescu, care au acceptat o cota de reprezentare inferioara. Au facut o Alianta care, la fel de surprinzator ca in 1996, a ajuns la Putere. Si aici s-a repetat scenariul: coabitarea a fost scurta si agitata, iar de la finele lui 2006 Tariceanu si ai sai au luat-o iar pe cont propriu (cu „aliatul de serviciu”, ungurii, nelipsiti de la guvernare din 1996).

Momentul actual ii arata pe liberali la putere, dar mai izolati ca oricand si atacati din toate partile. Ca si PSD-ul, altadata, au nevoie ca de aer de o alianta cosmetica, in masura sa marcheze aceasta izolare. Aceasta este esenta polului de la Timisoara. Statistic, PNL+PNȚCD+AP nu inseamna mai mult decat PNL. Fantoma taranista si amintirea lui Emil Constantinescu nu adauga procente. Dar se vrea sa dea bine, demonstrand ca dracul nu e chiar atat de negru si ca liberalismul e inca viu si competitiv. Daca va tine pana la alegerile viitoare, acest pol s-ar putea sa n-aiba alt rost decat sa rupa cateva locuri eligibile de la gura clientilor proprii, pentru a fi cedate noilor aliati. Sacrificiu care - dupa cum merg lucrurile - s-ar putea sa devina greu de suportat.