Punctul pe Y / vineri 24 august 2007 Nr: 2015

Confiscarea istoriei

Conform tehnicii atat de ingenios disecate de Orwell in al sau „1984”, comunistii au reusit performanta de a rescrie permanent istoria, in viziunea convenabila lor. Cu sprijinul istoricilor obedienti, ei au mistificat continuu faptele, falsificand evenimente care de cele mai multe ori aveau doar o vaga legatura cu realitatea. Unul dintre acestea a fost „insurectia” de la 23 august 1944. Atunci, in urma cu 63 de ani, a avut loc o lovitura de palat in urma careia regele, in intelegere cu reprezentanti ai partidelor, intre care si comunistii, l-a arestat pe Antonescu, caruia i s-a intins o cursa, si a declarat intoarcerea armelor impotriva fostului aliat. A fost o miscare fata de care nu exista o alternativa, in conditiile in care tavalugul sovietic statea sa se pravaleasca asupra Romaniei, cu tot riscul de a confirma inca odata incapacitatea noastra financiara de a fi un partener credibil, pentru care platim si astazi tribut moral. Antonescu insusi ar fi procedat la o solutie asemanatoare, poate mai demna, daca ar fi avut ragazul sa-si puna in aplicare planurile. Nu l-a avut. Si astfel, maresalul, in loc sa impartaseasca soarta omologului sau finlandez, Mannerheim, acopeit de onoruri de chiar cei impotriva carora luptase, a sfarsit prin a fi impuscat de proprii sai concetateni, la comanda ferma a lui Stalin.
Istoria are insa regulile ei. Nu lasa loc pentru „daca” si „poate”. Este cert insa ca ceea ce s-a intamplat la 23 august 1944 a scutit masina de razboi sovietica de jertfe si cheltuieli insemnate, trecute in contul nostru ca aliati doar pana la socoteala finala.Variantele succesive de reconstruire a momentului istoric au evoluat pana la imaginea idilica a unui partid comunist neinfricat care, calare pe un cal alb, a ingenuncheat tirania antonesciana si a deschis drumul, larg, armatei rosii eliberatoare. Eliberatoare de ce, nu s-a precizat niciodata. Rolul regelui si al partidelor istorice a scazut continuu pana la a ramane simpli figuranti in fresca dedicata „insurectiei populare antifascista si anticapitalista” - daca retin bine formularea.
Ca de obicei, poporul a fost mai putin sensibil la esenta si nuante.A fost insa sensibil la recuzita prin care comunistii au facut din aniversare un spectacol omagial, dotat cu toata recuzita: defilare, care alegorice, eroi ai muncii si, in final, asteptatii indelung crenvursti si mititei, insotiti de berea aferenta, regal culinar la care visam cu nerabdare, pret de un an, masele largi de oameni ai muncii. In memoria colectiva probabil ca acesta ramane elementul principal de referinta al marii sarbatori comuniste, realizata prin obisnuitul procedeu al confiscarii.