Punctul pe Y / joi 18 ianuarie 2001 Nr: 217

Platforma sindicala

Printre marile revelatii ale deceniului care a urmat revolutiei se numara si aceea a fortei reale pe care au dobandit-o fosta 'curea de transmisie' a deciziilor politice - sindicatele. De la anarho-sindicalismul primilor ani de democratie pana la sindicalismul - constructiv al inceputului de mileniu societatea romaneasaa a traversat un lung si dificil proces de intelegere a resorturilor acestui compartiment esential al mecanismelor sociale. Vocatia ultimativa, violenta chiar, a oricarei manifestari de strada reprezintai-un fel, si o anumita frustrare: aceea de a nu-si fi putut arata forta fata de adevaratul opresor. Simulacrele de puteri care s-au succedat la guvernare au reactionat intr-un singur fel: cedand si amplificand bulgarele revendicarilor sociale in cascada care blocasera sistematic orice tentativa de reforma autentica. Monologul sindical se rezuma la o unica idee: 'Nu plecam (din strada, piata etc.) pana cand nu ne vor fi satisfacute revendicarile!' Si revendicarile erau satisfacute, inrauatind sistematic conditia genera a celor carora li se dadea astfel satisfactie. Sindicalistii nu s-au ales niciodata cu mare lucru. Adevaratii castigatori au fost liderii, cei cares-au construit cu grija si adeseori cu inteligenta, propria platforma pe seama celei sindicale. Cativa dintre cei mai intransigenti lideri au penetrat cu succes politica. Ciorbea a devenit primar al Capitalei si prim ministru. Miron Mitrea a ales o cale mai putin spectaculoasa dar mai sigura: s-a implicat in organizarea PDSR-ului, a stat rabdator in Opozitie si acum culege roadele demersului pe care l-a slujit de cealalta parte a baricadei. Si un alt lider, Sarbu, este astazi in Executiv, in timp ce alti cativa s-au muttumit cu conditia de parlamentari. Au reusit acest lucru intr-un moment in care patimile s-au mai potolit, sindicalistii s-au mai resemnat si protestul de strada face incet-incet loc constructivismului practicat de lideri care-si doresc acelasi lucru, dar cu alte metode. Pentru ca platforma sindicala ramane rampa de lansare a unui nou esalon de legislatori sau administratori care stiu sa paraseasca la timp barca plina de gauri a militantismului.