Punctul pe Y / sâmbătă 18 august 2007 Nr: 2029

Amurgul liberal?

Data de 10 septembrie planeaza, ca o amenintare, asupra liberalilor. Isoria pare sa se repete la indigo si iata, precum a fost cazul taranistilor ca paradisul si infernul sunt despartite doar de un pas! In ciclul electoral 1997 - 2000, scena politica a fost dominata de taranisti. Acestia veneau nu atat cu merite politice reale, cat pe coama valului generat de personalitatea lui Corneliu Coposu si ingrijorarea cercurilor de putere internationale ca o noua guvernare social-democrata n-ar face decat sa intoarca fantoma neo-comunismului si sa-i dea consistenta reala.

Conventia Democrata, realizata mai mult sub presiunea donatorilor internationali, a castigat alegerile parlamentare, asupra modului in care s-au derulat cele prezidentiale planand si azi o serie de nelamuriri. Si pentru ca liberalii fusesera adunati laolalta, cu chiu cu vai, din cioburile in care se sparsesera dupa guvernarea lui Stolojan, n-a mai ramas, candidat la functia de lider, decat partidul domnului Diaconescu. Si al domnului Ciumara, si al domnului Spineanu. Si al domnului Muresan. Si al domnului Sarbu (Radu). Si al altor domni, cu ifose de taranisti din tata-n fiu pe care, iata, istoria i-a si trecut la capitolul „si altii”.

Lipsa de pregatire, incompetenta, diletantismul si-au pus din plin amprenta pe o guvernare care n-a facut altceva decat sa se prabuseasca, de la inceput pana la sfarsit. Daca cineva ar fi emis, in 1997, idea ca doar peste trei ani taranistii nu vor mai intra in Parlament, ar fi fost lapidat in piata publica. Si, totusi, asa s-a intamplat. Liberalii s-au salvat pe ultima suta, lepadandu-se de Emil, iar democratii au trait emotiile finalului lipsit de glorie al liderului lor istoric.

Alianta DA s-a nascut, in linii mari, pe aceeasi formula algebrica a Conventiei Democrate: cea in care 1+1 poate sa dea 3, sau chiar 4. Depinde de context si de influente. De data aceasta liberalii intrau in joc pe post de favoriti, democratii trebuind sa se multumeasca cu rolul de outsideri. Cu entuziasm popular, cu resentimente fata de fostii guvernanti, cu ajutor discret de unde trebuie, Alianta a ajuns intr-o pozitie din care Traian Basescu a reusit sa forteze lucrurile in asa fel incat sa o faca castigatoare.

Partenerul Tariceanu a devenit premier, o droaie de liberali de mana a doua au devenit ministri, altii s-au suparat ca n-au devenit si si-au facut alt partid. Oricum, aflati in capul mesei, liberalii si-au facut partea leului din tot ce se putea imparti. Inclusiv din notorietate. Au facut -si o fac de parca s-ar afla unde se afla pentru totdeauna. Iata, insa, ca li s-a aratat pisica. Pisica motiunii. Cea care n-ar fi exclus sa-i scoata din scena definitiv si sa-i adauge, mai curand decat s-ar astepta, pe lista cu „si altii”.