Punctul pe Y / joi 09 august 2007 Nr: 2021

Un pensionar politic exemplar

Intr-un recent interviu, Victor Ciorbea enumera principalele sale calitati, printre care si aceea de „cel mai tanar pensionar politic”. Intr-adevar, sunt deja cativa ani de cand despre Victor Ciorbea nu s-a mai auzit nimic, dupa ce alti ani, la rand s-a auzit tot mai putin.

Victor Ciorbea este un caz exemplar pentru politica romaneasca: a fost unul dintre meteoritii care au strabatut cerul local, venind de nicaieri, si sfarsind undeva, nu se stie unde. Obscur magistrat, pana in 1989, si-a facut loc pe ecranele televizoarelor abia in calitatea de sef al unei confederatii sindicale cu propensiuni de dreapta. Era perioada marii batalii pe mostenirea ugeserista si una dintre echipele implicate in tentativa de jaf la drumul mare l-a considerat a fi cel mai potrivit pentru a-i acoperi manevrele. Intr-adevar, Ciorbea a facut impresie prin tonul sau masurat, prin lipsa de apetenta personala pentru o capatuiala rapida, intr-un mediu caracterizat tocmai prin cursa nebuneasca a celor care incercau sa puna mana pe o halca cat mai mare din avutul obstesc.

Cum se intampla de regula, politicienii au pus si ei ochii pe el si l-au luat in ograda cederista, ca port-drapel al schimbarii la nivel local. A castigat meciul cu celalalt Nastase, pentru Primaria Capitalei, tocmai pentru ca publicului i s-a parut ca e mai cinstit si mai dornic sa faca ceva decat altii. N-a reusit, la Primaria Capitalei, nici macar sa semneze vreun dosar, angrenat fiind in marea batalie pentru putere.

Aici, echipa noilor veniti din CDR a inregistrat un succes neasteptat, modestul lector universitar adoptat de Blandiana, devenind presedinte si, neputand sa faca echipa cu unul dintre „istorici”, l-a luat langa el pe Ciorbea. Decizie pe care avea sa o regrete amarnic, cinstitul sindicalist dovedindu-se incapabil sa iasa din ritmul propriu si sa-si acopere obligatiile executive. Au fost necesare mari eforturi pentru ca Ciorbea sa fie convins sa renunte la functia de premier. Drept rasplata pentru jertfa sa patriotica, taranistii l-au pus sef la audiente, la partid. A crezut ca revine ora sa astrala dupa crah-ul electoral din 2000, cand a incercat sa refaca din cioburi partidul lasat de izbeliste de liderii sai. N-a reusit. A intrat in conflict cu mai toata lumea, fiind nevoit sa se retraga. A ramas, dupa un stagiu ca primar general, altul ca premier, si altul ca sef de partid, la fel de sarac si cinstit ca pe vremea cand era un simplu procuror.

N-a castigat prin asta admiratia publicului, ci doar dispretul confratilor in ale politicii carora le-a fost greu sa inteleaga o asemenea mentalitate. Ciorbea a intrat in viata politica inainte de vreme si fara a putea da vreodata masura sperantelor puse in el. Ca, dealtfel, multi dintre politicienii de stansura care au tulburat apele incercand sa-si pescuiasca propria imagine, reusind sa devina doar pensionari politici pe puncte putine.