Punctul pe Y / vineri 03 august 2007 Nr: 2016

Ambasadorul Jaccuzzi

Hai ca Traian Basescu ne-a rupt gura inca odata, dovedind ca nu tine cont nici de barfe, nici de faptele reale cand e sa-si puna in opera o idee. Una dintre ultimele sale idei este aceea ca pe post de ambasador ar trebui trimisi niste baieti care nu se sfiesc sa-si exprime, in scris, atasamentul fata de cel mai iubit ales al poporului. Si cum nu sunt prea multi, se si gasisera posturile cele mai potrivite pentru acestia: Londra pentru Traian Ungureanu si Washingtonul pentru Teodor Baconschi. Primul - consilier neoficial, al doilea angajat cu acte in regula la Cotroceni si cu dispensa pentru a-si da cu parerea ca analist prin cotidiane. Numai ca pe fondul darii afara in suturi a fostului ministru de Externe, din motiv de relatii neprincipiale cu institutiile carora le era subordonat, proiectul a cazut! A venit alt ministru, pe care presedintele nici nu l-a vrut, de-a fost nevoie de restructurare guvernamentala ca sa poata fi pus in scaun. Se parea ca proiectul ‚ambasadorilor de suflet’ al presedintelui fusese abandonat. Iata, insa, ca lucrurile n-au stat asa. Masinaria numirilor a lucrat, iar Baconschi a fost ‚transferat’ pe sest de la Washington la Paris. Intre timp, formalitatile s-au perfectat, s-a obtinut chiar si agrementul guvernului francez, numai ca taman in ziua in care trebuiau anuntate noile numiri de ambasadori, a cazut ca un trasnet ‚scandalul Jaccuzzi’, cu confesiunile emailate ale doamnei ambasador Vulpe, din care reiesea ca dl Baaconschi era un excelent partener de bai private pe banii statului. In aceasta situatie, singurul lucru care s-a mai putut face a fost sa se traga cateva zile de timp si sa se amane anuntul public. Nimanui nu i-a trecut prin cap ca logic si de bun simt - lucru care s-ar fi intamplat in orice tara civilizata - ar fi fost ca numirea dlui Baconschi sa fie suspendata, cel putin pana la clarificarea situatiei - lucru pe care Ministerul de Externe era dator sa-l faca. Dimpotriva: sfidand parca opinia publica romaneasca - dar si autoritatile franceze - s-a decis ca reprezentantul diplomatic al Romaniei la Paris sa fie un personaj de al carui nume acest scandal va fi legat ca scaiul, spre marea satisfactie a presei din cele doua tari, care va avea astfel un subiect garantat.

Nici nu ma mir, dealtfel: postul pe care-l va ocupa dl Baconschi are o solida traditie de scandaluri si de cliseee negative, de la ‚ambasadorul golanilor’ - care a fost Paleologu, pana la ‚lucrarea’ lui Vatasescu de catre finul sau Caius Traian Dragomir, ca sa-i ia locul, sau pana la mandatul somnolent al lui Oliviu Gherman.

Sper, macar, ca pana cand dl Baconschi isi va lua postul in primire, administratia ambasadei va reusi sa-i monteze ambasadorului la resedinta un ‚jaccuzzi’. Nu de alta, dar poate ca in drum spre casa, din Mexic, va primi vizita dnei Vulpe…