Punctul pe Y / marşi 16 ianuarie 2001 Nr: 215

VALUL LUI TRAIAN

Traian Basescu este, cu siguranta, unul dintre cei mai atipici politicieni de pe malul Dambovitei. Atat de atipic incat i-au trebuit zece ani ca sa se impuna ca purtatorul unui tip de mesaj de care alegatorul roman, confruntat cu modele mult prea asemanatoare intre ele, sa-si dea seama aa este acela de care are nevoie. Devenit primar al Capitalei printr-o campanie electorala fulguranta, plecat de la vreo doua sarmane procente pentru a-i dapasi, pe linia de sosire, pe candidatii cu avantajul unor campanii costisitoare, Basescu a triumfat in ultimul act in fata reprezentantului partidului care avea sa castige urmatoarele trofee pe toata linia. Bucurestenii au vazut in el pe singurul candidat care nu batea apa in piua, care nu dadea tarcoale problemelor preferand sa le abordeze frontal, cu o incapatanare si o inconstienta vecine cu sinuciderea politica, mandatandu-l, impotriva sirului de dezamagiri de pana atunci, cu sansa ultimei sperante. Traian Basescu a devenit primar al Capitalei pe o atmosfera de asteptare similara cu cea de la legislativele din '96, dar si pe fondul acelorasi riscuri. El si-a inceput mandatul in forta, apasand sistematic pe pedalele spectaculozitatii si ale maximei mediatizari, intrand intr-un razboi deschis cu chioscari si - implicit - cu primarii pedeseristi de sectoare, dupa ce-si ridicase deja icap consiliul local, prin sicanele carora i-a supus pe fostii sai competitori. Basescu demonstreaza ca este un maestru al cutiei de rezonanta,ca stie foarte clar ce si cat poate face, dar ca nu exclude nici un moment din recuzita actiunii sale 'luarea fetei' si diversele 'nascociri'. Ultima sa performanta o reprezinta atacul implicit si abil disimulat la adresa presedintelui partidului, un presedinte plasat in amurgul carierei sale de catre incredibilul esec de la prezidentiale, dar si de avansul constant pe care-l inregistreaza el, in calitate de vicepresedinte. Cu toate declaratiile prudente ale ambelor parti, Basescu simte ca se afla pe creasta unui val singular, unde daca nu-si exploateaza nemilos sansa, risca sa fie inghitit de bulboana de dezamagire care s-a format in jurul partidului. Asa incat este putin probabil ca - in stilul propriu - sa nu-si speculeze la maximum pozitia privilegiata in care se afla, ca primar al celei mai importante comunitati, de unde poate negocia, ca de la egal la egal, cu presedintele sau cu premierul, pentru a obtine maximum de profit politic. Pentru el si pentru partidul caruia nu este exclus sa-i devina lider.