Punctul pe Y / vineri 25 mai 2007 Nr: 1959

Fratia cu dracul

Am ezitat daca sa abordez, la randul meu, chestiunea incidentului generat de confiscarea telefonului unei ziariste mai bagarete de catre un presedinte mai nevricos. Cu atat mai mult cu cat dl Basescu nu era la prima fapta de acest fel. Mai ales de cand e presedinte, conflictele sale, mai mocnite sau mai pe fata, cu reprezentantii presei s-au inmultit exponential. Nu este, deci, un secret, ca domnia sa nu iubeste presa. Desi trebuie sa-i fie recunoscator. Asa, neechidistanta cum e, rascolind indecent adeseori prin vietile persoanelor publice, ironica si nedreapta adeseori, presa ramane o necesitate a unei societati democratice. Si o conditie a nederaparii spre masuri sau sisteme autoritare.
Am, la randul meu, suficient de multe rezerve fata de comportamentul unor confrati, care uita adeseori ca nici ei nu sunt mai presus de legea pe care o invoca cu aplomb, ca nimeni nu le da dreptul sa se transforme in procurori sau executori. Am rezerve si fata de maniera lipsita de respect sau de o elementara politete in care persoanele publice sunt abordate de catre reporteri aflati sub presiunea timpului sau a sefilor. Dar asta e meseria, o meserie in care competitia e tot mai acerba si lupta pentru supravietuire se loveste frontal cu civilizatia.
Dintr-un anumit punct de vedere pot sa inteleg reactia dlui Basescu: dupa o campanie obositoare, si-a permis sa se relaxeze, ca omul, iesind cu nevasta la cumparaturi. Si acolo se pomeneste iar cu reporterii peste el. Sunt momente cand oboseala si iritarea te blocheaza si te imping spre gesturi neasteptate si neinspirate. Cel facut de dl Basescu este un astfel de gest. In acelasi timp, insa, nu pot sa nu ma intreb daca la fel ar fi procedat in caz ca intamplarea avea loc inainte de referendum? Atunci, probabil ca ar fi lasat sacosele jos, ar fi luat-o pe dupa umeri pe reporterita si ar fi varsat si cateva lacrimi spunandu-i cum se sacrifica el pentru tara.
Pentru Traian Basescu si pentru alti politicieni, presa e dracul cu care te faci frate cand ai de trecut o punte. Dupa aceea o trimiti acolo unde ii este locul.
Cat despre ‘furtul’ telefonului, ce sa mai vorbim. Gestul pare desprins direct din filmul gastilor din mahalalele de dupa blocuri, unde putea sa para chiar o fapta sic…