Punctul pe Y / vineri 13 aprilie 2007 Nr: 1917

Calea impacarii

Politica este arta compromisului - se spune, si cu siguranta ca in aceasta acceptie nu este inclusa ideea rezultatului lingvistic al compromisului: compromiterea. Practic, compromisul face posibila armonizarea unor puncte de vedere antagoniste si permite masinariei politice sa functioneze, evitand blocajele. In cele din urma el semnifica triumful ratiunii asupra intolerantei si marii politicieni ai lumii s-au evidentiat tocmai prin capacitatea de a gasi solutii la cele mai complicate probleme pe care le ridica existenta sociala.
Privita prin prisma acestei idei, afirmatia presedintelui Basescu, ca ‘nu poate exista o impacare cu primul-ministru’ suna - vorba lui Petre Roman, ‘ca dracu!’ Notiunile sunt aici transferate, de la persoane la functii: presedintele nu accepta ideea unei cai de impacare cu primul ministru! Grav, extrem de grav, pentru ca ambii sunt detinatori ai unor functii publice esentiale pentru functionarea societatii. Ei au fost considerati, de electorat, ca fiind cei mai calificati sa o faca sa mearga inainte, si nu sa o tina in loc, unul apasand pe acceleratie si altul pe frana. Cu totul altceva este atunci cand ne referim la persoane: absolut de acord cu faptul ca Traian Basescu poate sa considere ca intre el si Calin Popescu Tariceanu nu mai exista cale de impacare. Ca oameni au dreptul la reactii umane. La sentimente. Ca politicieni, nu. Alianta lor electorala nu a fost o reuniune bazata pe sentimente. Nu din simpatie reciproca s-au luat de brat ca sa convinga electoratul ca lor merita sa li se incredinteze puterea. Ci din calcul politic pragmatic: voturile tale cu ale mele pot face sa depasim voturile celorlalti. Si cu asta, basta. Nimeni nu s-a gandit sa le ceara sa se potriveasca, precum un mire cu o mireasa. Nu aveau de consumat un sentiment, ci o indatorire, un ‘job’, cum se spune astazi. Or, disputa dintre cei doi, cu toata invesmantarea ei in principii, nu e altceva decat rezultatul unei dezamagiri - umane - reciproce. Nici unul nu l-a mai considerat pe celalalt demn de sentimentele investite. Fiecare a depistat in biografia emotionala a celuilalt, relatii mai puternice in afara mariajului. Si de aici tot circul la care asistam.
Chiar daca, in calitate de persoane, nu se mai pot suporta, Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu sunt obligati, in calitatile lor de presedinte si premier, sa gaseasca calea de impacare. Constitutia si bunul simt ii obliga. Ca sa nu mai vorbim de nefericitul de electorat.