Punctul pe Y / vineri 06 aprilie 2007 Nr: 1911

Republica Suprarealista Romania

Pentru a inghiti mai usor umilinta depunerii juramantului de catre noul cabinet restructurat, Traian Basescu si-a programat un discurs solemn, cu iz electoral, in care a facut apel la natiune sa-l sprijine in lupta cu mafia ‚baietilor destepti’ care au pus mana pe Executiv, transformandu-l intr-un Consiliu de Administratie. Gestul presedintelui a sunat, ca si discursul, neconvingator, pentru cei care se intreaba daca lupta cu relele poate fi dusa cu jumatati de masura: daca e un guvern nelegitim, de hoti si de impostori, n-ar fi trebuit sa-l valideze! Cu toate riscurile constitutionale. In fapt, si-a incheiat discursul intr-o nota sugubeata, invitand asistenta a doua zi la depunerea juramantului, cand avea sa ciocneasca cupa de sampanie (de post) cu fiecare dintre membrii bandei…
Cu acest moment, Romania bifeaza inca o situatie penibila din manualul procedeelor democratice. Dupa alternanta la putere (experimentata de doua ori) iata ca apare si concubinajul dintre un presedinte de o culoare, sau orientare, si un sef de guvern de alta. Initial, cei doi au fost in aceeasi barca, insa i-au despartit rapid diferentele de ereditate, conexiunile si optiunile. Practic, nu avem de-a face cu diferende ideologice, nici doctrina liberala, iar cea democrata nici atat, neavand o marca definitorie in contextul obiectivului major al integrarii europene, ci cu o competitie intre ‚grupurile de interese’, intre ‚baietii destepti’ ai fiecarei parti. Desigur, discursul prezidential, corect pe fond, ar avea o valoare in cu totul alte conditii. Pentru ca discursul e corect - persoana nu este cea potrivita. Asemeni celor pe care-i critica si-i acuza, Traian Basescu provine din aceleasi medii politice, a evoluat in aceleasi contexte si a acumulat o ereditate de care nu se poate debarasa la dorinta. Nici pana acum presedintele nu a clarificat acuzele majore care i se aduc - de la modul in care a dobandit casa din Mihaileanu, pe cand era primar, si pana la inghetatul dosar ‚Flota’, sau la acuzele de colaborare cu Securitatea. Desigur, toate pot fi puse pe seama manevrelor celor care se simt amenintati de demersurile sale justitiare. Pot fi catalogate drept falsuri sau denigrari. Dar pentru asta este nevoie de argumente. Si de documente.
Ceea ce se intampla in aceste zile in Romania seamana cu o piesa suprarealista: este o tara in care primii doi oameni in stat, care au luat impreuna puterea, se paruiesc zilnic si se acuza de cele mai odioase fapte; in care primul este exponentul unei minoritati electorale, iar presedintele este repudiat de clasa politica si unde al doilea primeste senin juramantul unui guvern pe care-l acuza de hotie si de asociere infractionala, cu putin timp inainte ca el insusi sa fie suspendat pentru incalcari repetate ale Constitutiei. Si toate astea intr-o tara care abia a pasit intr-o familie politica si institutionala care presupune cu totul alte valori decat cele pe care le practica ea insasi.