Punctul pe Y / joi 05 aprilie 2007 Nr: 1910

Slabiciunile celui mai ‘tare’ cabinet

Cu doar 27 de voturi contra, Calin Popescu Tariceanu se poate lauda cu cel mai bun rezultat obtinut la trecerea prin parlament a unui guvern, restructurat sau nu. Ca fostii aliati si fostii co-partizani au parasit sala, e treaba lor! Inseamna ca n-au avut curajul sa voteze impotriva celor care i-a gonit din raiul executiv. Chestie mai degraba de lasitate, decat de demnitate. Chichirezul acestui guvern ‘puternic’ este ca, aflat in cea mai crunta minoritate, s-a bucurat de cea mai ampla sustinere a opozitiei. Fara opozitie n-ar fi putut exista. Ce-ar fi facut Tariceanu cu cele doar cateva zeci de voturi ramase liberale, si cu cele ale ungurilor? I-ar fi ras Boc in nas. A avut insa nu doar voturile marelui rival, PSD, ci si pe acelea ale eternilor opozanti de la PRM, ca si pe ale circumstantialilor de la PC. As fi curios sa stiu cine au fost cei 27 care au votat impotriva si ceva ma face sa cred ca printre ei s-au numarat si o droaie de liberali nemultumiti ca imparteala portofoliilor i-a ocolit. Dupa cum as fi la fel de curios sa stiu cine dintre democrati - daca acestia ar fi ramas in sala - ar fi dat girul noului guvern, din lehamite fata de tutela prezidentiala.
Dar astea sunt lucruri care nu mai au prea mare importanta. Important este cat de solid si cat de capabil sa faca reformele pe care nu le-a izbutit primul cabinet Tariceanu va fi cel de-al doilea. La o simpla privire a listei, cu ministrii ca Adomnitei, Remes sau Chivariu, incep deja sa ma indoiesc. Pe langa ei, Sulfina Barbu sau Hardau par niste stele stralucitoare. Dar s-ar putea sa ma insel si surprizele sa vina de prin alte parti. Chestiunea de fond este ca, mizand pe sustinerea tacita a PSD-ului, Guvernul va trebui sa navigheze cu mare grija prin apele legislative in care se pot scalda interesele acestuia. Orice motiune de cenzura poate darama acestui guvern forte. Pe de alta parte, guvernarea monocolora liberala (maghiarii sunt, practic pentru decor si pentru interesele proprii) poate readuce un important esalon de sustinatori care vor defecta din tabara pedista, unde nu mai au, practic, ce sa astepte. Sansa cabinetului Tariceanu 2 este sa guverneze cu grija si cu ochii mai mult spre Bruxelles, lasand problemele delicate interne pentru un alt cabinet, mai viril. O problema se ridica si pentru PSD: prin sustinerea liberalilor, va crea un sentiment de neincredere in masa de sustinatori fideli. Ceea ce se crede castigarea unui ragaz pentru intarirea muschilor poate fi considerat o tradare sau o pactizare, rasfrangandu-se asupra procentelor electorale, atunci cand se asteapta cresterea lor mai mult decat orice altceva.
Constat cu surprindere ca pana la acest paragraf n-am vorbit deloc de presedinte. A iesit el din joc, chiar inainte de suspendare? Cred insa ca abia acum se simte cel mai in elementul sau si pregateste o ofensiva de tip ‘municipal’. Sa avem rabdare si vom vedea ce coace.