Punctul pe Y / joi 25 ianuarie 2007 Nr: 1878

Atasamentul fata de ciolan

Traian Basescu nu este nici pe departe atat de subtil si de machiavelic pe cat ne lasa sa intelegem analizele care-i intorc zilnic pe toate fetele impulsurile concretizate in acte de vointa politica. A dovedit-o de multe ori, pana acum, iar cea mai buna confirmare vine din faptul ca, la apogeul conflictului sau cu Tariceanu, cand mai toata lumea se astepta ca disciplinatul partid democrat sa-i dea acestuia lovitura de gratie, retragandu-se de la guvernare si lasandu-l in ofside, s-a intamplat exact pe dos: convingatorul domn Boc a umplut toate ecranele cu fata sa de luna plina, anuntand ca democratii raman fideli angajamentelor lor din Alianta. Adica Guvernarii. Adica ciolanului... Chestia a parut sa-l multumeasca, intr-un fel, chiar si pe presedinte care a salutat acest gest remarcand independenta de care da dovada partidul lasat mostenire credinciosului sau secund. Cred ca, pana la urma, toata lumea a rasuflat usurata. Si Tariceanu. care poate sa-si continue opera de servire a patriei (el munceste, nu zadareste, ca altii) si Geoana, care poate sa-si desfasoare strategia de suspendare a presedintelui (chiar daca sansele sunt reduse, gestul conteaza), dar mai ales democratii, aflati in posturi grase si manoase, de unde sug, constiincios, foloasele si recompensele jertfei patriotice. Pentru ca, nu-i asa, nimeni nu este nebun (cu exceptia conservatorilor, poate) incat sa lase din gura, de bunavoie si nesilit de nimeni, ciolanul bunastarii si al puterii. De aceea, in Romania nu vom auzi prea curand de demisii de guverne, sau de alegeri anticipate. Pentru ca odata pusa mana pe putere, nimeni nu este sigur ca va putea reveni pe pozitia pe care o lasa. Chestia cu cioara de pe gard. Dincolo de felurite interese personale sau de grup, decizia enuntata de Traian Basescu are si o valoare pragmatica: abia am pasit in Uniune! Nu se face sa ne marcam intrarea printr-o criza politica. Si asa, europenii se intreaba daca au facut bine ca ne-au bagat in casa lor, cu toate problemele si deficitul de educatie comunitara. Nu era cazul sa le oferim noi argumente. Dar, armistitiul este unul temporar. Lucrurile nu vor merge, in nici un caz, ca unse. In Guvern sunt inca multe probleme, iar cea mai acuta se numeste Monica Macovei. In afara Guvernului, Tariceanu continua sa fie hartui de “calaretii“ lui Stolojan in timp ce PSD-ul sta la panda asteptand cel mai bun moment ca sa-i dea la cap, in nadejdea ca i-ar putea lua locul. In rest: toate bune! Ca la noi in Uniune!