Punctul pe Y / marşi 23 ianuarie 2007 Nr: 1877

Cu Bodu pe labe...

Adus din nu stiu ce discoteca sa pastoreasca fiscalitatea, dl Bodu este una dintre numeroasele erori umane prezente activ in puterea portocalie. Acest domn care habar n-avea cum se calculeaza TVA-ul si care folosea telefoane mobile daruite de companii platitoare de impozite n-a facut altceva, in cei vreo doi ani cat a stat cocotat in fruntea ANAF decat sa se dezlantuie in sedinte de exhibitionism politic, mimand cu talent relativ, intoleranta fata de rai-platnici si facand demonstratii de eficienta prin scoaterea la vanzare de gari sau de cluburi de fotbal. Ceea ce a facut abia la sfarsitul saptamanii trecute, premierul Tariceanu trebuia sa faca mai demult, demitandu-l pe histrionul chelios pentru incompetenta, pur si simplu. Pentru ca motivul cu expunerea de opinii politice este pueril. Nu mai reprezinta pentru nimeni ceva iesit din comun ca un reprezentant al guvernului, chiar cel pus sa stranga taxele, sa critice taxele si pe cei care le-au promovat. Intr-o tara in care presedintele il tine-n pumni pe premierul numit chiar de el, prin artificiile bine stiute, faptul ca Bodu se pune de-amboulea fata de propriul ministru intra in i-logica lucrurilor. Si macar de-ar fi Bodu singurul care se deda unui asemenea sport. De la doamna Macovei, membra a cabinetului, la ale carei intruniri participa decat daca invitata in mod special, aflam ca adeseori 'urla' la colegi ca sa-si impuna puncte de vedere cu care ceilalti nu sunt de acord. Ce e surprinzator in episodul de saptamana trecuta este altceva: si anume faptul ca premiul n-a mai stat la taclale cu co-presedintele Aliantei, sa-i ceara permisiunea ca sa-l dea pe Bodu afara - acesta fiind de meserie democrat, propus in functia respectiva de partidul de resort. In vremuri mai normale, o astfel de decizie n-ar fi putut fi, practic, luata, atata timp cat democratii isi sustin cu darzenie oamenii, oricat de incapabili sau de nazdravani ar fi. Cu autoritatea pe care, totusi, i-o da functia, Tariceanu a luat masura, punandu-i pe Boc si compania in fata faptului implinit. Dincolo de iritarea produsa de gafele in serie ale bodului, gestul taricean este si primul avertisment adresat presedintelui Basescu, pe care l-a instiintat in acest fel ca nu mai are de gand sa negocieze ceea ce ii apartine. Inca. Guvernul, asa impartit cum e, ii apartine. Si este instrumentul cu care poate sanctiona orice demers prezidential neconform cu noua stare de fapt: aceea a unui razboi rece declarat si declansat prin schimbul de biletele si apostile de saptamana trecuta. Tariceanu s-a decis sa iasa la bataie si sa-si vanda scump pielea. Va juca, in continuare, mergand pe sprijinul tacit al tuturor dusmanilor lui Basescu - si trebuie sa recunoastem ca acesta detine arta de a-si face cu duiumul. Pentru toti acestia, Tariceanu va fi raul cel mai mic pe care-l vor accepta si sustine in nadejdea ca, mai devreme sau mai tarziu ii vor putea da lovitura de gratie. Dupa aceea va veni, desigur, si randul lui Tariceanu.