Punctul pe Y / luni 15 ianuarie 2007 Nr: 1871

Autoritatea Nationala Tariceana

Pana de curand credeam ca nivelul de iresponsabilitate si de amatorism care s-a manifestat in perioada Guvernului Ciorbea nu va putea fi egalat. Se intamplasera pe atunci lucruri care te faceau sa te crucesti si sa te intrebi in ce fel de tara traim si cine sunt cei care au ajuns sa ne conduca si pe care noi insine am facut greseala sa-i alegem. Cooperativa electorala care a fost Conventia Democratica a promovat in prima linie reprezentantii necalificati si nepregatiti a trei centre de putere: taranistii, liberalii si democratii. Dupa trecerea dificilului examen al algoritmului pentru ocuparea principalelor functii a venit randul verificarii modului in care intregul mecanism putea sa functioneze. A reiesit un Executiv pe masura sefului sau, lalau, nehotarat, impiedicat in propriile decizii. Premierul Ciorbea avea de condus un guvern format din alte trei - daca nu chiar patru - guverne, fiecare cu sefii si cu disciplinarea sa proprie. Vor ramane in anale sedintele de guvern din acea vreme, care incepeau dimineata devreme si se terminau noaptea tarziu, pe parcursul carora ministrii veneau si plecau de cate trei-patru ori rezolvandu-si diferite probleme, nu numai personale, in timp ce dl Ciorbea ramanea neclintit pe locul sau, rezistand eroic pe baricada nehotararilor de guvern. Sechele ale acestui stil de lucru s-au rasfrant si asupra urmatorului premier, Radu Vasile, a carui relatie contondenta cu Cotrocenii se reflecta asupra modului de lucru cu reprezentantii acestui curent: de pilda, ministrul Sarbu il sfida direct, parasind sedintele de guvern in toiul dezbaterilor! Sarbu macar dadea pe acolo. Monica Macovei nici nu mai catadicseste sa faca asta. Ea isi trimite de la bun inceput un reprezentant de rangul doi sau trei, cum s-a intamplat la sedinta de guvern de saptamana trecuta. Intrebata de ziaristi de ce n-a participat, a raspuns cu candoare: pai, premierul nu m-a invitat! Adica Tariceanu nu numai ca nu i-a trimis o invitatie cu floricele in care sa-si exprime fericirea de a o avea alaturi, la palatul Victoria, pe ministreasa cu ale justitiei, dar nici macar un telefon nu i-a dat, ca sa-i spuna: Rodico, ce faci maine pe la 10? Nu vii sa bem o cafea la Palat? Ca premierul Tariceanu are probleme mari intr-un guvern pe care nu-l mai controleaza nici macar in partea care-i revine din Alianta, e tot mai evident. Dupa episodul Flutur, avem acest prelungit episod Macovei, in care disputele au depasit cadrul intern si se transeaza in presa internationala careia doamna Macovei, incapabila sa-si promoveze altfel politica, il paraste pe seful sau ca n-ar mai avea chef sa lupte cu coruptia. In orice alta tara normala o asemenea declaratie ar fi trebuit sa fie insotita de o demisie, de onoare, daca nu de o demitere. Tariceanu tine insa prea mult la scaunul sau pentru a si-l risca printr-o pozitie hotarata, preferand sa navigheze in zig-zag pe apele tulburi ale unei Coalitii careia i se vede urzeala rara, decat sa-si afirme demnitatea de premier.