Punctul pe Y / miercuri 10 ianuarie 2007 Nr: 1867

Navetistii tranzitiei

Bunicul dinspre partea mamei este, probabil, primul navetist din familia mea. Dintr-o familie saraca, cu multi copii, nu si-a putut permite sa se insoare pana cand nu a plecat sa munceasca in America. A petrecut acolo cativa ani, exact cat sa-si stranga banii cu care, intors acasa, putea sa-si cumpere pamantul cu care sa poata tine o familie. S-a dus de doua ori peste Ocean, pentru a completa castigul cu cele necesare si pentru casa. Abia dupa aceea a facut nunta, crestineste, cu cea pe care o alesese inca dinaintea primei plecari. Mii, zeci de mii de romani din Banat si din Transilvania au facut naveta transatlantica, capatuindu-se astfel si pregatindu-se pentru cea de-a doua etapa a 'navetismului' national. Multi dintre ei au prosperat pana la a fi clasificati drept chiaburi de catre regimul comunist, devenind participanti activi la o noua etapa a navetismului romanesc. Mi-a ramas intiparita in memoria copilului de vreo cinci ani care eram, plecarea spre Baragan a unchilor si matusilor mele, manati de la spate de militieni, fiecare cu ce putuse sa ia cu el in graba plecarii, si de la care rudele si-au luat ramas bun printre lacrimi si plansete. Cativa ani mai tarziu aveam sa merg in vizita la ei, undeva pe langa Fetesti, unde intre timp, harnici chiar si in disperare, ridicasera un nou sat. In curtea fiecarei gospodarii pastrasera bordeiul in care descinsesera din garniturile trenului de marfa care ii lasase noaptea in camp. Dupa ani, unii dintre ei s-au intors in Bucuresti, la casele lor in care fusesera cazati, cu tot cu animale, tiganii si din care nu mai ramasese mare lucru. Cei mai multi au preferat sa ramana in Baraganul pe care-l innobilasera prin priceperea si prin ravna lor, facandu-l sa infloreasca chiar si in conditiile colectivizarii. Ultima naveta pe care o fac neamurile mele din capatul tarii este in Europa. Au plecat, valuri-valuri, inca de pe cand trecerea fasiei spre Serbia sau spre Ungaria se facea uneori cu pretul vietii sau al libertatii. Sunt multi, plecati de ani de zile, care prin Germania, care prin Austria, care prin Italia si Spania, mai nou. Fac acolo bani si traiesc bine gratie aceleiasi harnicii si priceperi care i-a facut pretuiti peste tot pe unde au umblat de-a lungul vremii. Gandul si inima lor au ramas in tara. Se vor intoarce aici, cum au facut-o de atatea alte ori si vor continua sa munceasca, cum au facut-o mereu, preferand sa traiasca mai bine in propria lor tara. Navetismul tranzitiei, ca orice alt navetism, are in-ceputurile si sfarsiturile sale...