Punctul pe Y / vineri 22 decembrie 2000 Nr: 198

Discurs de investitura

Mesajul rostit de presedintele Iliescu la festivitatea de investitura de la Parlament a fost diferit de cele cu care ne obisnuiseram. Ca gazetar, simti imediat ca e vorba despre o 'mana' noua. Mintea e aceeasi - pentru ca mesajul tine de tipicul clasic. Adica sa cuprinda toate ideile. Sa nu ramana ceva pe dinafara. Exista, insa, pe fond, cateva diferente. Cea mai importanta este cea care particularizeaza din noianul de intentii cateva actiuni clare, concrete. Cand e vorba despre copii. Cand e vorba despre armata. Cand e vorba despre integrarea europeana. Sunt directiile-cheie din care lumea asteapta ceva de la noi. Si noul consilier de discursuri a simtit acest lucru si l-a pus in practica. Evident, ma intreb cine este cel in cauza. Solidaritatea de breasla ma indeamna sa cred ca e tireanu. Un ziarist cu simtul realitatii. Putin debusolat, poate, de complexitatea (si de inadvertentele) mediului politic in care a intrat si in care se regaseste, parca, mult mai greu decat s-a regasit - atata ctt s-a regasit - in PD-ul domnului Roman. Popasul sau neasteptat in Cotroceni aduce cu sine si acest nou suflu al discursurilor, de care dl Iliescu avea nevoie. Pentru ca publicul 'spectator' se cam saturase de enunturile corecte, dar lineare, cu care-l obisnuise presedintele, atat la putere, cat si in opozitie. Prin discursul de la investitura dl Iliescu raspunde, implicit, celor care asteptau de la el un mesaj mai clar legat de sansa domniei sale de a deveni un presedinte al tuturor romanilor. Lansand apelul la reconciliere, discursul se situeaza in devans fata de cursul electoral. Votat in turul 2 si de dreapta, domnia sa isi asuma, implicit, responsabilitati fata de acea parte a spectrului care s-a vazut - prin jocul procentelor - lipsita de reprezentanti. In acelasi timp, printre cei care nu l-au votat, se numara multi cetateni care au resimtit dureros aceasta fisura dintre PDSR si PRM, ca pe un exercitiu artificial, cu totul si cu totul temporar, dupa care lucrurile vor intra pe un fagas normal. Indiferent ce se va intampla cu 'noua opozitie', Ion Iliescu are sansa istorica de a se apropia pana la o distanta nesperat de mica de mult doritul si blamatul consens, pe tema caruia va curge, cu siguranta, multa cerneala din calimarile Cotrocenilor.