Punctul pe Y / duminicã 17 decembrie 2000 Nr: 193

Retrospectiva

Luni: Privatizarea prin lichidare fizica. Raspunsul de atunci al dlui Iliescu prezinta mai putina importanta, mai ales azi, dupa consumarea si a urmatorului scrutin. Semnificativ - si tulburator in acelasi timp - este faptul ca cel ce punea atunci intrebarea, se numea Virgil Sahleanu din Iasi. Acelasi Virgil Sahleanu care astazi odihneste in pace, la doi metri sub pamant, fara a mai fi ajuns clipa in care si Constitutia,si Institutia sa fie respectate. Virgil Sahleanu, liderul de sindicat de la Iasi, a platit cu viata indrazneala de a se fi opus privatizarii banditesti a TEPRO de catre FPS-ul domnului Sarbu. A fost el insusi lichidat - fizic - de cei carora le statea in calea operatiunii de transfer in buzunarele proprii a rezultatelor distrugerii efective a unui important obiectiv economic. More Marti: Frauda electorala. Rezultatul scrutinului de duminica, anticipat de majoritatea sondajelor de opinie pare a-l fi luat prin surprindere doar pe Corneliu Vadim Tudor. Deja montat - cu doua zile inainte de vot vehicula deja ideea iminentei unui furt - el a gasit de cuviinta ca in locul felicitarilor pe care politetea - o minima politete - l-ar fi obligat sa le transmita castigatorului, sa lanseze un furibund atac la adresa contracandidatului sau. More Miercuri: Atentat cu cerneala. Cu toata parerea de rau dar nu pot sa fiu de acord cu cei care au clamat cu dramatism trecerea democratiei romanesti la cativa milimetri de prapastia extremismului. Cred, mai degraba, ca acest pericol a fost supralicitat cu buna stiinta de aceia care aveau a trage foloase de pe urma unei astfel de spaime. Foloase politice, bineinteles. More Joi: Tentatia totalitara. Exista insa si un risc: dispunand de aproape jumatate de procentele necesare pentru a lua decizii fara sa-i mai intrebe pe altii, guvernul Nastase poate sa cada foarte lesne in pacatul trufiei si al suficientei. Poate sa devina arogant si sa creada din nou in dictonul lui Vacaru, potrivit caruia si Dumnezeu ar fi pedeserist. Prima victima a acestui sindrom de rinocerizare poate sa fie Adrian Nastase insusi. Omul care-si asteapa de cel putin opt ani momentul si care constata ca rabdarea i-a fost rasplatita, va gandi din ce in ce mai des ca - asa cum, dealtfel, il vor incredinta proprii sai colaboratori - este cel mai frumos si mai destept dintre toti produsii scolii politice romanesti. More Vineri: 'Cabinetul din umbra' al taranistilor Þaranistii, insa, iata ca vor sa rupa pisica si sa arate lumii ca daca pedeseristii isi vor rupe gatul, ei vor fi gata sa le ia locul! E drept, la noi, fata de englezi, sunt cateva mici complicatii. Una e ca trebuie sa fii in parlament, ceea ce nu mai e cazul taranistilor, iar restul nu mai conteaza. Gestul conteaza. Un gest cu care succesorii dlor Diaconescu&Comp spera sa faca uitate jenantele tribulatii algoritmice ale celor trei guverne succesive pe care le-au pus in functiune in cei patru ani de guvernare. More Sambata: Separatia puterilor in partid. Adevarata despartire a apelor este la Cotroceni. Nu doar teoretic, ci si practic, presedintele se va retrage sub cupola constitutionala, separandu-se de executiv. Cei care-l vor insoti in Deal, vor capata - dupa o reteta de-acum cunoscuta - o noua demnitate, ce va depasi aria de cuprindere a partidului. Desi vor ramane, in continuare, membri de partid (singurul care trebuie sa demisioneze fiind dl Iliescu) ei se vor emancipa de sub rigorile disciplinei de partid si vor intra intr-o concurenta surda cu vechii tovarasi de drum.