Punctul pe Y / joi 14 decembrie 2000 Nr: 190

Tentatia totalitara

Democratia reprezinta, in fapt, echilibrul fragil pe care societatea incearca sa-l mentina intre anarhie si totalitarism. Suntem in faza de a testa o trecere subtila de la 'anarhia' algoritmului la 'totalitarismul' guvernului monocolor, ceea ce este apreciat, de catre nu putini dintre observatorii scenei politice, ca un lucru nu din cale-afara de rau. Un guvern monocolor poate avea coerenta si eficienta, ceea ce a lipsit celor trei guverne policolore cu care Coalitia si-a mancat increderea electoratului. Exista insa si un risc: dispunand de aproape jumatate de procentele necesare pentru a lua decizii fara sa-i mai intrebe pe altii, guvernul Nastase poate sa cada foarte lesne in pacatul trufiei si al suficientei. Poate sa devina arogant si sa creada din nou in dictonul lui Vacaru, potrivit caruia si Dumnezeu ar fi pedeserist. Prima victima a acestui sindrom de rinocerizare poate sa fie Adrian Nastase insusi. Omul care-si asteapta de cel putin opt ani momentul si care constata ca rabdarea i-a fost rasplatita, va gandi din ce in ce mai des ca - asa cum, dealtfel, il vor incredinta proprii sai colaboratori - este cel mai frumos si mai destept dintre toti produsii scolii politice romanesti. Ceea ce nu este departe de adevar. Adrian Nastase este, realmente, omul politic care a progresat cel mai vizibil, cel care a adaugat calitatilor sale naturale, exercitiul negocierii si al concilierii. Se poate observa, deja ca politicianul discret si prudent s-a cam saturat si de prudenta si de discretie. Tot mai des replica coltoasa si dura ii apare pe buze, tot mai des sentintele sale sunt doar cu dus, nu si cu intors, tot mai des savureaza conditia de invingator. Adrian Nastase este tot mai dispus sa controleze tot ce poate fi controlat, exersand persuasiunea si presiunea cu zambetul pe buze. Campania de boicot mediatic a lui Vadim, dintre turnurile electorale, a fost subtil orchestrata de staff-ul sau care a lasat deja sa se inteleaga ca, in conditiile victoriei, 'cine nu e cu noi ar putea fi impotriva noastra'. Partea proasta cu autoritarismul este ca pofta vine mancand. Si ca dupa 50 de ani de co-existenta cu totalitarismul; sechelele acestuia sunt inca prezente in mentalitatea politicienilor.