Aparitia neasteptata a lui Vadim si a partidului sĂu pe cel de-al doilea loc al podiumului electoral a starnit o vie framantare prin Europa. Occidentul, in general, nu vede cu ochi buni ridicarea unui astfel de curent in zona care, dupa parerea ei, ar trebui sa se caracterizeze prin decenta si buna-crestere, calitati indispensabile pentru ca parlttii ei de locuitori sai sa poata bate la uta din fier forjat a bogatei si blazonatei matusi Europa. ca prin vastele ei apartamente nepoti mai sturlubatici, precum Le Pen sau Heider toarna dulceata in sosonii musafirilor si spun porcarele la urechile menajerelor e o chestiune strict de familie. Asa sunt ei, au crescut fara griji si cand or mai inainta in varsta o sa le vina mintea la cap. Dar cand un reprezentant al periferiei isi permite aceleasi lucruri - nu mai este de tolerat! La urma-urmei, cine-i Vadim asta, sa traga el cu prastia (unii zic ca e mitraliera!) in gugustiucii de pe acoperis si sa scrie cu spray pe gardul vilei tot felul de grafitti? Este, deci, fireasca ingrijorarea cu care comentatorii 'matusii Europa' abordeaza acest subiect. Dincolo de gluma si de ingrijorare ramane, insa, o realitate: si anume aceea ca de consecintele politice de pe scena romaneasca este vinovat, in buna masura, ingrijoratul Occident insusi. De mai bine de 11 ani, dupa entuziasmul cu care a fost salutata revolta romanilor si rasturnarea dictaturii, nu s-a manifestat prea multa hotarare in abordarea problematicii estului. Pentru a putea face o Reforma efectiva, Romania avea mai multa nevoie de actiuni hotarate de sprijin decat de mustrari si de urecheli pentru sirul de greseli pana la urma inevitabile. In locul unei interventii de tipul planului Marshall, din deceniul cinci, Europa a preferat sa asiste, de multe ori nepasatoare, la tribulatiile unor guverne lipsite de experienta si de putere. Problematica economica - cea mai grava - a fost lasata pe mainile intreprinzatorilor care n-au dorit altceva decat sa cumpere ce se poate cumpara la cel mai mic pres posibil, cu riscul distrugerii unei economii intregi. Populatia a fost obligata sa perceapa reforma si privatizarea ca rapt si ca jaf, pe fondul unei indiferente totale la problematica sociala. Nici macar in ceasul al 12-lea, cand Balcanii amenintau sa se tranforme intr-un vulcan, n-au inteles mai mult si n-au actionat mai concret. Promisiunile au fost valabile pana cand pericolul Milosevici a trecut. Atunci, dati-mi voie sa ma intreb, de ce se mira 'tanti Europa'ca un Vadim este cat pe ce sa se apropie de putere si ca, prin alte locuri, cu probleme asemanatoare, alti Vadimi se afla in 'stand-by'? Nu neg ca avem partea noastra de vina, ca guvernele care s-au succedat la putere i-au pregatit sistematic terenul. Dar sa nu faca Europa pe moralista, cand responsabilitatea ei este mai mult decat evidenta, in special prin totala ei lipsa de apetit de a renunta la un procent din bunastarea sa pentru a-i sprijini pe cei alaturi de care trebuie sa traiasca, sa nu ajunga la disperare.