Punctul pe Y / joi 27 aprilie 2006 Nr: 1728

'Greaua mostenire'

In timp ce la Rast, presedintele Basescu se rafuieste cu presa, la Spantov, premierul Tariceanu arunca raspunderea pe seama 'grelei mosteniri' si a lui Ceausescu. Daca in privinta dlui Basescu nu avem de-a face cu nici o noutate, procedeul domniei sale de a deturna sensul unei discutii prin invocarea unor aspecte care n-au nici o legatura cu cazul in discutie (vezi, Doamne, Vantu ar fi vinovat ca sinistratilor nu li se acorda suficienta atentie si sprijin) fiind unul cunoscut atitudinea lui Tariceanu este mai surprinzatoare. Premierul ne obisnuise pana in prezent ca, utilizand un mai mic coeficient de demagogie decat cativa dintre campionii acestui procedeu si am sa-i numesc ca sefi de promotie doar pe domnii Boc si Flutur sa se mentina in limitele bunului simt. Pentru ca, intr-un moment in care a fost pus in fata cu o situatie a carei gravitate o ignorase (zile la rand declarase ca dracul nu e chiar asa de negru si ca desi Dunarea vine umflata la vale, nu pune in pericol zonele riverane) nu gaseste o alta iesire decat in invocarea 'grelei mosteniri'. Este ultimul argument la care se recurge, sistematic, de 16 ani incoace, cand incompetenta si lipsa de reactie adecvata sunt puse in evidenta de imprejurari. Tariceanu il scoate vinovat pe Ceausescu de ce se intampla: acesta a proiectat gresit digurile si le-a executat de mantuiala. Nu faptul ca, asa cum erau, ele n-au mai fost, nici corectate, ci nici macar intretinute. Ba, mai mult, sub ochii nepasatori ai autoritatilor s-au facut interventii si modificari care le-au fragilizat si le-au facut sa cada ca popicele la prima incercare mai serioasa. Nimeni nu pare sa fi vazut ca pe zone intregi taranii si-au situat casele din pietrisul si argila extrase din diguri, ca diversi intreprinzatori le-au modificat in interes propriu, ca nimeni nu s-a mai interesat de intretinerea lor. Digurile constituie un element important de securitate nationala, dar nici macar in ceasul al 12-lea membrii CSAT nu s-au incumetat sa lase la o parte bataia pentru controlul serviciilor secrete, ca sa abordeze acest subiect vital. Iar daca tot este sa luam in brate 'greaua mostenire', de ce sa-l blamam doar pe Ceausescu, care de bine de rau tot a reactionat dupa inundatiile din '70, si sa nu-l tragem la raspundere si pe Gheorghiu Dej, cel sub a carui inteleapta conducere s-au desecat baltile si s-a dat agriculturii importante suprafete de care echilibrul ecologic natural avea nevoie ca supape de reglaj in situatii de calamitate? Tariceanu nu face altceva decat sa recite o lectie cea pe care o evoca si Ceausescu in '77, la cutremurul cel mare, cand ii gasea responsabili de prabusirea blocurilor de pe Magheru pe capitalistii odiosi dintre razboaie, dornici de castiguri rapide - 'stramosi' politici ai dlui Tariceanu. Pierdere de timp si exercitiu retoric: exista o singura 'mostenire grea': cea a propriei incapacitati de a gestiona corespunzator o situatie de criza, mai ales in conditiile in care aceasta se anuntase si in care se puteau lua masuri care sa atenueze efectele distructive ale inundatiilor.