Punctul pe Y / marşi 07 martie 2006 Nr: 1684

Statul de drept militienesc

Faza activa la care au trecut, dupa ani de imobilism sau de compromisuri, principalele institutii de represiune ale statului, ridica o serie de probleme.Conceptul de represiune vine direct de la tipicul statului comunist in care notiunea era inteleasa ca un mijloc infailibil de aparare a 'cuceririlor revolutionare' si a ordinii instaurate de autoritatile totalitare. Drepturile statului prevalau in mod absolut in fata celor ale cetateanului si aproape orice era permis si prevazut sau tolerat de lege daca viza suprimarea oricarui fel de opozitie. Pentru ca opozitia nu exista, sau nu ii era permis sa existe.Bratul inarmat al ordinii comuniste era format din Securitate - tot mai retrasa, in ultimii ani, in spatele celorlalte institutii - procuratura si militie. Justitia avea doar sarcina sa valideze ceea ce constatau, prin forta, teroare, presiune psihologica si fizica, 'organele'. In mintea oamenilor militia/politia si procuratura au ramas ca purtatoare ale acelor metode care mai dau cosmaruri generatiilor care au traversat perioada ridicarilor in miez de noapte, a perchezitiilor fara mandat, a incarcerarilor fara decizii judecatoresti, a condamnarilor fara probe si detentiilor fara motiv!Evident ca dorim - ba chiar este obligatoriu, cel putin in perceptia intrarii noastre in familia democrata europeana - ca astfel de lucruri sa nu se mai repete. Ca ele sa fie inlaturate prin prevederi legale limpezi si prin respectul neabatut al acestora. Reforma pornita in justitie si in administratie a facut pasi mari, dar nu suficienti. Prin oameni si mentalitati, ambele domenii raman in urma realitatii si mentin sentimentul unei societati controlate prin metode abuzive. Nici macar cele mai nobile obiective - lupta impotriva coruptiei sau siguranta nationala - nu permit abateri de la litera legii si de la respectarea drepturilor omului. Or, ceea ce se intampla de vreun an incoace aduce nenumarate exemple de abuz sau de incalcare/necunoastere a regulilor jocului. Doar daca e sa amintim cazul unui Hayssam, adus in instanta cu perfuzii, intr-o situatie in care este deja condamnat fara posibilitate de recurs doar pe baza unei amenintari publice a presedintelui la adresa medicilor, al obstinatiei cu care procurorii doresc incarcerarea lui Patriciu si a colegilor sai americani, dupa doi ani de anchete in care puteau obtine toate probele posibile, sau incarcerarea lui Tender, in conditiile in care acesta a respectat toate deciziile luate in legatura cu el, prezentandu-se la audieri, pe baza unei ascultari cel putin neclare daca nu chiar dubioase. Probabil ca aceste abuzuri au ca motiv acoperirea neputintei acestei institutii de a o demonstra vinovatiile celor urmariti. Dar asta e jocul democratic: pana si drepturile celor mai rai sau a caror vinovatie pare evidenta, trebuie respectate. Faptul ca oameni apartinand acestor institutii simt nevoia sa vina in 'intampinarea' unor dispozitii sau dorinte ale unor politicieni, nu e de natura sa intareasca ideea ca justitia devine cu adevarat independenta si ca imparte dreptate si nu favoruri. Altminteri, stafia statului militienesc va continua sa ne bantuie si sa ne avertizeze ca oricand, oricare dintre noi poate cadea victima colaterala in batalia cu marile racile, nu prea clar definite.