Punctul pe Y / luni 13 februarie 2006 Nr: 1660

Soarta lui Nastase

Saptamana care a trecut a fost una dintre cele mai agitate, marcata de evolutii care-si vor pune definitiv amprenta asupra acestei faze a tranzitiei, prin dimensiunea pe care a capatat-o lupta cu coruptia. Iar evenimentul central il constituie, fara indoiala, punerea sub invinuire a fostului premier si actualul presedinte al Camerei Deputatilor, sub acuzatia de luare de mita. Este un lucru fara precedent in istoria recenta a statelor care au trecut de la socialism la capitalism cu pretul unor seisme politice, economice si sociale ale caror urme se vor vedea vreme indelungata. Desigur, punerea sub invinuire nu echivaleaza, automat, cu o condamnare. Asta se putea intampla intr-o justitie controlata politic si nereformata.Avem insa ambitia, daca nu noi, cei de la varful statului, ca lucrurile s-au schimbat. Iar unul dintre sensurile schimbarii il constituie tocmai aceasta invinuire.Nimeni nu si-ar fi inchipuit ca omul care, in urma cu doar doi ani, conducea cu mana forte tara si partidul de guvernamant, detinand o putere pe care nimeni altcineva nu o mai avusese pana acum, din 1989 incoace, va ajunge intr-o asemenea postura. Au existat intotdeauna suspiciuni si acuze voalate la adresa sa, dar mai ales la adresa unui cerc de persoane din jurul sau. Niciodata insa acestea nu au mers pana la a-l acuza direct. Se intampla acum si in culisele acestei miscari sunt de ghicit elemente ce n-ar putea fi tratate cu usurinta. O acuzatie de luare de mita nu se poate proba decat in doua feluri: prin flagrant sau prin autodenunt al mituitorului.Daca primul este exclus, ramane cel de-al doilea. Iar cel de-al doilea implica, legat de cazul in speta, cu prioritate doua persoane: Gabriel Bivolaru, aflat in detentie, sau Sergiu Sechelariu. Parchetul n-a deconspirat insa nimic legat de aceasta. O va face la timpul cuvenit. A mai intervenit si solicitarea pentru perchizitia la cele doua imobile ale premierului. Probabil ca probatoriul implica ceva existent in aceste amplasamente si care ar putea fi folosit ca proba. Cazul Nastase e pe tobogan. Chiar daca respingerea 'ordonantei DNA' la Senat i-ar mai oferi un scurt ragaz, pana cand presedintele Basescu o va intoarce la Parlament. Cel mai ingrijorator semn pentru soarta dlui Nastase vine insa dinspre ambasada americana. Protestul si ingrijorarea exprimate in scrisoarea transmisa dupa respingerea ordonantei exprima un punct de vedere limpede: americanii nu numai ca vor ca lupta anticoruptie sa continue, dar il considera aprioric pe Nastase ca unul dintre pestii mari ce trebuie sa ramana in navodul Justitiei. Este o pozitie mai veche, exprimata in repetate randuri de fostul ambasador Guest si respinsa sistematic de fostul premier. Americanii n-au avut niciodata incredere in el. L-au preferat pe Iliescu, cu tot trecutul sau comunist, dar cu garantia cinstei si corectitudinii lui. Primirea lui Nastase la Casa Alba, inainte de alegeri, n-a fost decat un gest politic de prevedere, in cazul in care la Bucuresti schimbarea ar fi intarziat.Pe Adrian Nastase il asteapta zile grele. Nemeritat, poate, daca privim lucrurile prin prisma catorva dintre performantele sale reale la guvernare. Dar in politica, totul se plateste. Nu doar aroganta.