Punctul pe Y / marți 31 ianuarie 2006 Nr: 1643

Nastase: o alta cariera?

Pana cu putin inainte de declansarea scandalului mostenirii matusii Tamara, as fi sustinut cu tarie ca Adrian Nastase este, probabil, cel mai bun produs al politicii postdecembriste, format si afirmat in cadrul democratic al noului curs al evenimentelor, si ca mai are un cuvant serios de spus.Cariera sa a fost, din aceasta perspectiva, una remarcabila. Cvasinecunoscut in 22 decembrie, si-a folosit la maxim sansa de a fi intrat in aparatul nou creat sarind cu indemanare treptele de la nivelul de 'expert' la CPUN, la acela de ministru de Externe in primul guvern rezultat dupa alegerile din mai '90. A fost o evolutie rapida, ca mai toate cele ale momentului, cu deosebire, insa, ca s-a dovedit a fi una durabila. A stiut sa faca alegerea potrivita in momentul sciziunii care a despartit apele FSN-ului, ramanand alaturi de Iliescu, in al carui siaj a navigat constant. Fidelitatea i-a fost rasplatita cu o pozitie importanta in partid (presedinte executiv, sub Oliviu Gherman) si presedinte al Camerei, in mandatul Vacaroiu. In Opozitie a dovedit reale calitati organizatorice, formandu-si o echipa cu care a pus bazele viitorului guvern, odata cu revenirea PDSR la putere, in 2000. Alegerile de atunci l-au dat pe Nastase drept marele castigator si detinator al puterii, Iliescu retragandu-se in turnul de fildes al Cotrocenilor de unde avea sa monitorizeze din timp in timp excesele pupilului sau. A fost perioada in care Nastase a avut ceea ce n-a mai avut nimeni, de la Ceausescu incoace: o putere aproape absoluta - sef de guvern, sef de partid, indrumator al tinerei generatii, dirijor de tendinte reformiste. Capacitatea organizatorica, rigoarea, forta de munca au facut din el reperul universal a tot ceea ce se intampla si se decidea. Succesul sau a fost desavarsit si vocile critice au amutit, facand loc unei adulatii din ce in ce mai intense si mai interesate. Grupurile de interese formate rapid in jurul sau au fost coordonate cu mana de fier si biciuite pentru eficienta maxima. Succesul l-a facut insa sa piarda contactul cu realitatea. Prima ciocnire dura cu Iliescu l-a impins pana in pragul demisiei. Si-a revenit rapid si, cu pretul unui puci de partid care i-a indepartat pe majoritatea tovarasilor de drum care mai puteau manifesta pusee de independenta, si-a asumat campania de mentinere si sporire a dominatiei pesediste dupa ceea ce a fost considerat un simplu accident - rezultatul alegerilor locale.Daca nu ar fi pierdut 'la mustata' prezidentialele prin ghinionul schimbarii din mers a candidatului Aliantei, astazi poate ca Nastase ar fi fost la un Cotroceni reorganizat din temelii si transformat intr-un real centru de putere. In Opozitie, Nastase nu si-a mai regasit aplombul din vremurile bune si esafodajul care i-a asigurat puterea a inceput sa scartaie si sa se demonteze. Erorile personale - aproape de neconceput la o persoana cu autocontrolul sau - l-au adus intr-o situatie in car e doar o minune i-ar mai putea salva cariera politica. Daca, cine stie, nu va demonstra ca are resurse si pentru un alt tip de cariera...