Punctul pe Y / joi 05 ianuarie 2006 Nr: 1641

Cum se naste o traditie

Nu-mi luati in nume de rau faptul ca la cinci zile de le eveniment ma intorc inca o data cu fata spre noaptea dintre ani. Daca pret de doua decenii ne-am format reflexul de a urmari cu stoicism discursurile tot mai lungi si mai cuprinzatoare ale lui Ceausescu, cel care ne facea sa ne stea sarmaua in gat vorbindu-ne despre marile succese internationale ale Romaniei, dupa '89 unul dintre primele obiceiuri scoase din uz a fost discursul prezidential. In '89, neavand inca presedinte constitutional am fost scutiti de supliciu. Dupa ce-am avut presedinte, discursurile s-au realuat, dar mult mai scurte si mai dense. Primul a fost pe la noua si jumatate seara. Apoi, pe masura ce au trecut anii, au urcat si discursurile spre ora 11, iar printre cei invocati a ajuta poporul roman in nobila sa misiune de integrare atlantica si europeana a fost chiar Cel de Sus. L-au pomenit si liber-cugetatorul Iliescu, si prietenul calugarului Vasile, Constantinescu, in momentele festiv e care incheiau, pe ecranele televiziunilor amatoare de a le retransmite, anul si deschideau poarta catre cel care urma. Navalnicul Traian Basescu, presedintele-jucator, a intuit din prima unde poate sa joace altfel si altceva decat predecesorii sai. In euforia neasteptatei castigari a alegerilor prezidentiale, urmata si de 'fortarea' celor legislative, Basescu a dat pur si simplu buzna in Piata Universitatii, unde suporterii portocalii sarbatoreau promisiunea traiului bun din sloganurile electorale. Intr-un impuls care se va dovedi pe placul multimii prezente, proaspatul presedinte a insfacat o sticla de sampanie si a sorbit cu sete din ea, facand asistenta sa intre in delir. Ca sa devina traditie, momentului i-a fost suficienta repetitia. De data asta pragmatic, pe fondul unor pregatiri atente, Basescu a revenit la locul faptei. Gestul de-acum istoric a fost precedat de o festivitate fara noima: decorarea, la miezul noptii, a unui medic palestinian si a un ui militar remarcat in interventiile de la inundatii. Ce semnificatie trebuiau sa aiba persoanele si performantele lor, numai Basescu stie. Putem cel mult, sa ne dam cu presupusul: poate ca a fost vorba de recastigarea increderii rezidentilor arabi, vanati intens in ultima vreme pe motiv de evaziuni fiscale, prin recompensarea unuia dintre putinii care nu se ocupa de afaceri! Sau imbunarea militarilor, haituiti toata vara si toamna prin zonele sinistrate si uitati la avansari. Cine stie. Am insa asa, o banuiala, ca la Revelionul de la anu', Basescu va umple scena cu eroi de toate soiurile si va da decoratii la tot cartierul. Iar din 2008, orice decernare de distinctii se va face musai de Revelion! Care va deveni si el tot mai portocaliu.