Punctul pe Y / marți 12 iulie 2005 Nr: 1622

Ascensiunea lui Basescu putea fi oprita?

Este aproape incredibil cum lui Traian Basescu ii ies toate pasientele. Din vara anului trecut, cand a castigat primaria Capitalei din primul tur, totul, dar absolut totul, i-a reusit. Fie ca a fost vorba de calcule deliberate, fie de cacealmale, fie de lucruri aruncate la plezneala, nimic nu i-a dat emotii.Povestea succeselor lui Traian Basescu incepe insa mai de mult. De la venirea sa in Ministerul Transporturilor, in timpul guvernului Roman, persoana de care s-a legat extrem de strans cariera sa politica. Basescu a aparut in primul plan al atentiei publice odata cu primul 'scandal al flotei' cand s-a batut cu 'hidra fedesenista' cu multa hotarare, neezitand chiar sa renunte la imunitatea parlamentara (primul caz de acest fel cunoscut) pentru a da posibilitatea Parchetului sa-l investigheze in amanunt.Schimbarea puterii in '96, cand PD-ul a intrat la guvernare, i-a ingropat dosarul si l-a propulsat in elita politica prin postul de ministru al Transportului care i-a fost oferit. In acest guvern (este vorba de primul, condus de Ciorbea), Basescu a jucat un rol principal fiind, practic, autorul demiterii premierului taranist. Cel care a urmat - Radu Vasile - i-a acordat incredere totala, delegandu-l sa conduca negocierile cu forumurile internationale, situatie in care a devenit una dintre figurile marcante ale partidului condus de Petre Roman. In aceasta calitate a reusit surprinzatoarea victorie la alegerile locale din 2000, deschizand seria succeselor sale la varf care a continuat cu eliminarea de la sefia partidului a prietenului si binefacatorului sau, ajuns intr-o situatie delicata in urma rezultatului obtinut la prezidentialele din acelasi an. De aici inainte Basescu si-a croit cu abilitate si fara prea multe mustrari de constiinta, drumul de lider absolut. A lichidat mai intai categoria 'baronilor' istorici ai PD, inlocuindu-i cu oameni din linia a doua care i s-au aratat devotati si l-a alaturat pe Stolojan in campania electorala pentru a-l inlocui in functia pentru care nu emisese pretentii. L-a batut pe Nastase intr-o competitie in care s-a dovedit a avea un finis mai bun. A dat o veritabila lovitura de palat fortand formarea guvernului de catre Alianta si fentand PSD-ul care astepta cuminte sa i se incredinteze mandatul. Si-a impus ministri in guvernul Tariceanu si l-a ghidonat pe acesta asa cum a dorit. A tot batut toba anticipatelor pana cand i s-a ivit momentul favorabil pe care l-a speculat cu promptitudine. Era sa uit un lucru important: a urmat la conducerea partidului o conducere colectiva formata din oamenii sai, carora le-a rapit in acest fel posibilitatea de a se afirma pe cont propriu si, totodata, a determinat din partea formatiunii un tip de actiunea dinamica ce a rasturnat in ochii electoratului raportul traditional de forte cu liberalii.Ce-i mai ramane de facut? Nu mare lucru: sa duca pana la capat procesul electoral al anticipatelor, sa puna justitia cu botul pe labe si sa realizeze comanda unica a comunitatii de informatii. Atata tot.Lucrurile par suficient de limpezi. Si daca cineva are ceva de reprosat propensiunii sale totalitare, de ce nu l-a impiedicat? Cu mijloace democratice, bineinteles, aceleasi cu care el si-a atins scopul.