Punctul pe Y / marşi 07 iunie 2005 Nr: 1592

'Alternativa Ciontu'

Daca ne uitam cu atentie in urma, episodul cu 'lovitura de partid' a lui Corneliu Ciontu apare ca prima criza majora din istoria partidului fondat si condus cu autoritate de Corneliu Vadim Tudor. Epurari au mai fost, unele chiar violente, dar fara ca ele sa lase urme notabile in structura si in ponderea de piata a formatiunii. Dependent de Vadim, partidul a crescut si a scazut odata cu conjuncturile care l-au pus pe acesta in situatii mai favorabile sau mai delicate.Cu Ciontu lucrurile stau oarecum altfel, fata de tot ceea ce s-a intamplat pana in prezent. Personaj sters, lipsit de charisma, acesta s-a evidentiat - ca si altii - printr-un devotament total fata de tribun, caruia ii datoreaza intreaga sa cariera politica. El s-a diferentiat insa de ceilalti prin mesajele mai ponderate pe care a reusit sa le desprinda din discursul radical al sefului si sa le transmita mai departe. Ani la rand, in Parlament, Ciontu a fost omul cu care se putea discuta, se putea negocia si ajunge la o solutie pe care contactul direct cu Vadim n-ar fi permis-o. Ajunsese chiar sa simbolizeze, intr-un fel, 'PRM-ul cu fata umana' si Vadim s-a folosit din plin de aceste calitati. Este, in cele din urma, chiar explicatia faptului ca in tentativa de a dobandi o onorabilitate de tip european si printr-o retragere strategica din prima linie, Vadim l-a ales chiar pe Ciontu sa-i tina locul, cu convingerea ca acesta nu are nici veleitati si nici capacitatea de a-i pune in pericol suprematia in partid. Cu tot scandalul declansat din Muntenegru, continuu sa cred ca n-a fost vorba decat de regizarea unei manevre spectaculoase prin sacrificarea unui pion care, oricum, nu conta pe esichier. Ciontu nu este un Buharin, iar Vadim seamana cu Stalin doar in privinta unor metode, nu si a solutiilor. Aruncarea peste bord a lui Ciontu intr-o maniera care este, dealtfel, proprie mai tuturor formatiunilor noastre politice, democratia de partid nefiind decat o teorie, s-a vrut un semnal de regenerare a unui PRM molesit atat de o perspectiva europeana mai concreta cat si de preluarea si confiscarea mesajelor radicale de catre insusi presedintele Basescu.Ciontu ameninta cu formarea unui nou partid. Nu cred in reusita sa. Nu are nici forta si nici mesajul necesar. Un PRM cuminte nu mai e PRM. Iar Ciontu nu aduce nici pe departe cu un Vadim, capabil sa-l salte si sa-l distinga in fata electoratului. 'Criza Ciontu' va ramane un episod ca oricare altele, din istoria unui partid cu varfuri neasteptate dar si cu descresteri spectaculoase.