Punctul pe Y / miercuri 11 mai 2005 Nr: 1569

Purtatorul de cuvant

Ultimele guvernari au adus in prim plan un nou tip de personaj: purtatorul de cuvat! Dupa un model institutional, lansat in laboratoarele analizei politice, acesta este un tip care asigura interfata dintre institutia pe care o reprezinta - sau, mai exact, seful acestei institutii - si mass-media.Cu alte cuvinte, el devine cureaua de trasmisie a informatiei brute destinate consumului public, atunci cand titularii diverselor demnitati nu au chef sa dea ochi cu reprezentantii mass-media si sa trebuiasca sa raspunda unor intrebari incomode. Purtatorul de cuvant se poate deroba foarte simplu de aceasta neplacere prin repede invatatul ''no comment''!Un portret-robot al purtatorului de cuvant este greu de schitat, data fiind diversitatea mediilor din care acesta provine. Cel mai adesea, purtatorul de cuvant este un gazetar ratat, care renunta la conditia sa fie din cauza salariului prea mic, fie din cauza ca nu reuseste sa-si faca auzita vocea. Unii sunt dintre cei care au chiar pretentii de a da lectii confratilor, mai ales pe teme ce depasesc sensibil nivelul lor de pregatire (ca sa devii ziarist, azi, iti este suficient liceul, ca de altceva nu mai ai timp). Straniu este ca pretentiile de formatori de opinie se opresc brusc in fata noii fise a postului si asisti, uneori siderat, la vigoarea cu care purtatorul de cuvant inalta osanale la ceea ce vestejea mai deunazi, sau vestejeste ceea ce proclama cu vigoare revolutionara. Cea mai stranie chestie este ca unii isi gasesc locul in slujba administratiei exact pe domeniul al caror critici acerbi erau inainte de asta. N-as vrea sa simplific. Exista si cunosc numerosi purtatori de cuvant onesti, care nu-si fac de ras meseria temporara (caci cam asta este: dureaza cat dureaza si seful). Sunt purtatori de cuvant capabili sa exprime mesaje corecte si cu decenta, care reusesc sa nu fie obedienti, dar sa fie consecventi si care nu se pun in posturi comice - cum s-a intamplat, de pilda cu un celebru purtator de cuvant al unui premier, pe care-l contrazicea sau persifla in luarile de pozitie publica. Pe masura ce lucrurile vor intra intr-o normalitate mai pronuntata, si aceasta functie isi va cristaliza rolul si se va inscrie pe un fagas firesc, intre vedetismul de ocazie si monotonia impersonala care insotesc inca prestatiile unor reprezentanti in domeniu.