Punctul pe Y / marşi 03 mai 2005 Nr: 1562

Ultimul tabu

Ultimul tabu din politica romaneasca, pe care congresul PSD l-a spart, este acela al prioritatii 'alesilor'. Cei 'alesi' au insemnat politicienii originari, cei care si-au inceput cariera in valtoarea revolutiei sau in zbuciumul de dupa aceasta. Accesul la varful partidelor parea intr-un fel, conditionat de o astfel de apartenenta, datatoare de legitimitate. Institutionalizarea si instrumentalizarea sistemului a redus treptat, posibilitatea ca persoane din afara acestui cerc sa poata aspira la o astfel de pozitie. Primii care au facut o bresa in acest mecanism au fost liberalii, care in 1993 l-au debarcat, fara prea multe menajamente, pe Radu Campeanu de la carma partidului, oferind 'lupilor tineri' prilejul de a-si manifesta aspiratiile nu direct, ci prin intermediul unor oameni din aceeasi generatie cu Campeanu, dar mult mai maleabili si mai lipsiti de orgolii. O a doua debarcare istorica a fost cea a lui Petre Roman, intervenita intr-o conjunctura nefavorabila pentru el (scorul modest din campania electorala din 2000) si prin aparitia unui politician de tip nou, mult mai dinamic si mai lipsit de menajamente in demersurile sale - calitati care au facut din el, in final, presedinte de tara.Alegerea lui Mircea Geoana la congresul PSD sparge definitiv, acest tabu. Daca pana cu o zi inainte, la varful partidului nu putea fi conceputa vreo alternativa la tandemul clasic Iliescu-Nastase, odata cu acest vot calea este larg deschisa oricarei prezente. A spus-o chiar noul presedinte: de-acum inainte oricine poate aspira la o astfel de pozitie. Cu o conditie: sa aiba in spate masinaria care a facut posibila aceasta victorie. Stalin a ramas celebru pentru cugetare sa: 'Nu e important cine voteaza. Important e cine numara voturile'. PSD-ul adnoteaza aceasta idee in mod creator: nu este important ci ne numara voturile, important este cine are capacitatea sa le manevreze dinainte!Congresul PSD devine o lectie de democratie de tip nou, de o faza superioara celor practicate pana in prezent: este vorba de capacitatea de a face lobby realist si convingator. De a avea ce sa oferi ca sa primesti ce ai nevoie. Aici, echipa lui Nastase, care a invatat cate ceva din esecurile electorale recente, a lucrat eficient si rapid, oferind si primind ceea ce era necesar pentru ca rezultatul sa devina cel care a marcat intrarea partidului intr-o noua etapa: cea a pragmatismului, desprins de sechelele istorismului.