Punctul pe Y / vineri 22 aprilie 2005 Nr: 1554

Democratia - timida - de partid

Alegerile din organizatiile judetene ale PSD n-au adus cu ele nici un fel de surprize care sa prefateze congresul de la finele acestei saptamani. Trei din patru presedinti au fost realesi, iar noutatile nu sunt nici macar notabile. Pentru cei care au crezut ca esecul electoral din 2004 va aduce transformari si modificari de substanta, rezultatul este dezamagitor. PSD va defila la congres cu aceleasi figuri, iar viitoarea sa structura de conducere va purta, inevitabil, semnul aceleiasi constante umane.Discutiile prelungite de dupa alegeri au apasat, sistematic, pe pedala schimbarii. A fost mai putin clar in ceea ce ar trebui sa constea schimbarea, cel mai adesea aceasta referindu-se la oameni. Dar care oameni sa fie schimbati si cine sa fie inlocuitori, a fost, de regula mai putin clar. Si mai tulbure a fost modalitatea in care ar trebui sa se produca aceste schimbari.Pentru ca, la o analiza mai atenta, concluzia paradoxala - este ca in PSD functioneaza o reala democratie de partid, iar rezultanta acestei democratii este tocmai realegerea majoritatii liderilor. In PSD, partid rodat, cu lideri numerosi si trecuti prin toate experientele de gen, nimeni - nici chiar Iliescu - nu mai poate impune o anumita ordine a lucrurilor si promovarea sau inlaturarea anumitor oameni. Cei realesi se bucura - ne place sau nu sa o acceptam - de girul majoritatii din organizatiile din care fac parte. Daca curentul schimbarii era unul real, puternic, liderii secenionisti de la Cluj ar fi avut in jurul lor mai multi adepti. Dar n-au avut. Insasi realegerea lui Ion Rus a intrat in aceasta schema statica. Ceva s-a schimbat, totusi, in PSD. Si acest ceva sta sub semnul unei democratizari ceva mai profunde decat am fost obisnuiti: insasi contestarea lui Iliescu este semnul acestei schimbari. Liderul istoric al partidului nu a avut, pana acum, parte de asa ceva niciodata. Este pentru prima oara cand autoritatea sa si dreptul sau legitim de a se afla in fruntea partidului sunt puse la indoiala. E drept, de un contingent fara putere de decizie. Dar acest contingent exista. Dupa cum, la fel, un semn de democratizare interna este si contestarea si acuzele care i s-au adus lui Adrian Nastase, in special pentru puciul dat in august trecut asupra delegatiei permanente si inlocuirea - nestatutara - cu grupul adeptilor sai fideli. Sa nu uitam ca Nastase a fost socotit, vreme de patru ani, de-a dreptul infailibil, nici o voce nefacandu-se auzita in contra sa.Desi nici alegerile de la Congres nu vor aduce noutati majore, ele vor pune pe tapet, pentru prima data, ideea unei competitii deschise. Iar de la idee pana la fapta distanta este, uneori, destul de scurta. Sau de lunga...