Punctul pe Y / vineri 15 aprilie 2005 Nr: 1548

'Dormiti linistiti, celula de criza vegheaza pentru dumneavoastra!'

Dupa doua saptamani de la declansarea crizei ostaticilor din Irak, presedintele Basescu iese la rampa si face o declaratie cuprinzatoare, referitoare nu atat la jurnalistii aflati in mainile inca nu se stie cui, ci la jurnalistii ramasi acasa dupa ce a fost recent, eliberati de sub jugul publicitatii de stat presediste.'Dupa Revolutia din decembrie, cazul celor trei jurnalisti romani rapiti in Irak a avut cel mai ridicat nivel de intoxicare' - zice textual, presedintele si cel putin deocamdata nu poti nici sa-l aprobi si nici sa-l contesti. Intoxicarea prin presa este, insa, o problema reala si ea infloreste pe fondul prielnic al tacerilor sau al fofilarilor la cel mai inalt nivel. Nu este de acceptat ca intr-o chestiune atat de grava, de un tip cu care Romania se confrunta pentru prima data, singurele informatiii autorizate sa fie acelea ca autoritatile n-au nici o informatie de dat presei. Si ca in conditiile asumarii, la cel mai inalt nivel, responsabilitatii pentru acest caz, presedintele sa se prefaca ca nu aude nici una din intrebarile care i s-au pus cam peste tot pe unde a fost vazut, si sa nu catadixeasca decat sa-si trimita decat purtatoarea de cuvant sa spuna ca ostaticii sunt in viata. Cam ce ar fi vrut dl Basescu sa faca presa in aceste doua saptamani? Sa taca malc? Sa trasmita cititorilor si opiniei publice in general , mesajul traditional: 'Dormiti linistiti, celula de criza lucreza pentru dumneavoastra'? Cu toata 'greata' care incepe sa se faca simtita si la presedintele Basescu, asemeni unora dintre inaintasii sai confruntati cu aceeasi situatie (ma refer la tonul critic care a urmat dupa lunile de miere ale castigarii alegerilor) exprimata prin marturisirea 'ziaristi pentru care am avut mare respect s-au comportat penibil!' de miercuri, presedintele ar trebui sa incerce sa fie ceva mai realist si sa inteleaga ca tot acest circ mediatic, toata aceasta 'intoxicare', cum zice dansul, pleaca nemijlocit de la Cotroceni si de la maniera in care presedintia a abordat latura mediatica a cazului. Una este discutia asupra derularii negocierilor si alta ignorarea sau sfidarea nevoii publice de a sti ce se intampla. De ce a fost nevoie sa avem abia dupa zece zile informatii autorizate asupra faptului ca cei trei traiesc si sunt teferi? Cu ce a ajutat negocierile (daca sunt) aceasta 'directie'?Criza ostaticilor pune Puterea nu doar in fata ecuatiei unei situatii nemaiintalnite inca. Ea genereza o alta criza, cu urmari greu de estimat: cea a relatiilor cu mass-media. O mass-media mai 'libera' decat alta data si mai putin dispusa la compromisuri in numele unor frumoase amintiri si declaratii de dragoste din campanie. Si populata de personaje - cum plastic se exprima presedintele - 'penibile', sau de o 'mediocritate' teribila.