Punctul pe Y / joi 14 aprilie 2005 Nr: 1547

'Legea Blanculescu'

Incepe sa devina, la noi, o traditie, ca formatiunile politice aflate la putere sa nu reuseasca - din varii motive - sa finalizeze actiuni in care investesc increderea populatiei. Cel mai bun exemplu il constituie 'Legea Ticu', referitoare la deconspirarea politiei politice. Proiectul acesteia a fost initiat dupa victoria in alegeri a Conventiei Democratice, coalitie care se presupunea, la momentul respectiv, ca avea mult mai putine motive decat cei ce o precedasera, sa se ambaleze intr-o astfel de actiune ce viza curatarea 'domeniului public' de relicvele - active sau in amortire - odioasei politii politice. Teoretic cel putin, nimeni sau aproape nimeni nu ar fi putut sa se manifeste, pe fata, impotriva ideii, pentru ca nimeni n-ar fi putut sa doreasca sa convietuiasca cu urmasii acesteia in pozitii din care s-ar fi putut lua decizii contrare mersului istoriei. Cu toate acestea, facerea 'legii Ticu' s-a dovedit nu numai anevoioasa, dar si delicata. Sub pretextul imbunatatirii ei s-au operat atat de multe corecturi incat din demersul initial - deconspirarea - nu mai ramanea mare lucru. Cel mai straniu aspect l-a constituit insa faptul ca Opozitia de atunci nu a reusit nici pe departe sa fie atat de activa si de eficienta in transformarea proiectului in lege pe cat a fost Puterea. Aceasta a reusit chiar performanta sa-si epuizeze mandatul fara a o promulga, sarcina ce a revenit - aproape paradoxal - noilor castigatori ai alegerilor din 2000. Aproape la fel s-a intamplat cu 'Legea Blanculescu', referitoare la evaziunea fiscala. Fostul ministru al Controlului a luat in serios proiectul, documentandu-se si propunand o forma care viza, taios, flagelul cel mai virulent al economiei romanesti. Singurul lucru pe care nu l-a luat Blanculescu foarte in serios a fost tocmai apetitul extrem de scazut al fostilor sai colegi de guvernare, care vedeau in aceasta lege un pericol mai mare pentru ei si pentru clientela lor, decat pentru economie. Prezentat in guvern inca din 2003, proiectul s-a tarat prin diferite instante corectoare pana la finele guvernarii.Si, iarasi, este meritul fostei Opozitii si actualei Puteri de a repune pe tapet acest proiect important. Dar, la fel cum s-a intamplat cu 'legea Ticu', din care au fost extrase cu grija aproape toate elementele care ar fi putut avea urmari contondente, s-a intamplat si cu aceasta: una dintre cele mai importante prevederi - cea referitoare la tragerea la raspundere a functionarilor din Finante, care inchid un ochi sau patizeaza tacit cu evazionistii. Acestia - 'partenerul' tranzactiilor care conduc la evaziune - au ramas de neatins, lucru care face putin operanta o lege atat de fioroasa in aparenta.