Punctul pe Y / marți 15 martie 2005 Nr: 1520

Vadim: adio, dar raman cu tine!

Fara nici un avertisment, fara nici un semn prealabil, intr-o discretie aproape totala, Corneliu Vadim Tudor a reusit sa bulverseze viata politica a ultimului week-end, punand in umbra pana si 'vizita istorica' a presedintelui Basescu la Casa Alba. Vestea a cazut ca un traznet peste mass-media, reverberand apoi in zona politica: Vadim si-a anuntat retragerea din fruntea partidului!Faptul cu este atat mai neasteptat cu cat, pentru foarte multi, PRM-ul inseamna Vadim si este, practic, de neconceput, fara el. O miscare politica coagulata in jurul unei personalitati, care tarziu a reusit sa-si defineasca, fara prea multa acuratete, doctrina. Daca in celelalte partide lupta pentru putere s-a manifestat inclusiv prin rasturnarea liderilor 'istorici' (vezi Roman, dat jos de Basescu) sau printr-o punere in discutie a autoritatii fondatorilor (cazul Iliescu), PRM-ul parea cel mai putin expus unor astfel de fenomene. Asta si pentru ca la umbra lui Vadim n-au crescut lideri autentici, linia a doua fiind compusa din personaje a caror principala calitate este atasamentul fata de conducator si urmarea neabatuta a doctrinelor si toanelor acestuia. Iata, insa, ca ceea ce era de neconceput, s-a intamplat: Vadim s-a retras! unii s-au grabit sa-l dea de exemplu lui Ion Iliescu, care n-a agreat sa devina presedinte onorific, omitand amanuntul ca termenii nu sunt comparabili: Ion Iliescu nu poate, totusi, sa faca in PSD ceea ce poate face Vadim in PRM! PSD-ul reprezinta o altfel de identitate politica, in care acceptarea unei functii onorifice ar fi insemnat, automat, scoaterea din circulatie a detinatorului. Miscarea - extrem de abila - facuta de Vadim are doua conotatii, dintre care nu sunt sigur care este prima: ofera o alta imagine a partidului, care are nevoie ca de aer de recunoastere si de acceptare, inclusiv internationala. Cu Vadim executiv, acest lucru ramanea dificil, cu toata schimbarea sa la fata, suspectata de nesinceritate. Asta, pe o parte. Pe de alta, Vadim a obosit sa controleze totul, 'sa discute cu toti nebunii din filiale'. Doreste deci sa predea aceste prerogative unor persoane carora, insa, trebuie sa le transfere si autoritatea necesara. Or, retragerea sa era unica solutie. Retragere, insa, formala. Avand la indemana mijloacele, Vadim si-a creat un rol de Den Xiao Ping, de autoritate inafara schemei, punandu-se intr-o pozitie in care controlul pe care il exercita este la fel de total, dobandind in plus si imunitatea pe care i-o confera lipsa atributiilor executive. El va culege astfel toate roadele care vor fi, dar nu va plati nimic. De platit vor plati altii. Este evident, deci ca 'retragerea' lui Vadim este, de fapt, o miscare menita sa-i asigure o pozitie si mai puternica, intr-un partid care s-ar putea sa aibe de castigat din absenta sa formala la varf. Dar care poate sa si piarda o insemnata parte a unui electorat radical, pentru care Vadim insemna cu totul altceva decat ceea ce pare ca vrea el sa devina acum.