Punctul pe Y / marți 08 martie 2005 Nr: 1514

Performantele guvernarii

In doua luni si ceva de guvernare, performantele actualei echipe guvernamentale se pot masura cu un singur instrument. Sau, hai, cu doua. Primul ramane numarul de oameni inlocuiti la diferitele nivele ale echipelor ministeriale. Unii au fost mai harnici - ca ministrii Blaga si Flutur - iar altii mai lenesi (nu dau exemple ca sa nu-i bag in gura lumii). Numai ca la ''fruntasi'' exista un criteriu de departajare sensibil: in timp ce ministrul Blaga face o operatie chirurgicala radicala, necesara, singura care mai poate salva organismul Internelor de cancerul coruptiei si al complicitatii cu lumea infractionala si cu cu cea interlopa, ministrul Flutur se rafuieste, personal, cu cei care nu l-au bagat in seama, sau au indraznit sa-l sicaneze cu niscai dosare penale, pe cand era opozitionist. In timp ce Blaga ramane, cu discretie si cu bun simt, in spatele scenei, preferand sa faca, ministrul Flutur vorbeste de cate si oriunde are prilejul, antic ipand marile schimbari care vor pogori asupra sectorului, fara a avea insa o idee prea clara asupra resurselor. Al doilea instrument de masurare a performantelor in constituie declaratiile publice. Diversi ministri se intrec in a face declaratii, care de care mai pompoase dand cu bata-n balta oridecate ori au ocazia. Si contrazicandu-se unii pe altii de cate ori pot. Zice ceva primul ministru? Sare imediat un ministru si zice altceva, total de-andoaselea. Sunt deja celebre contrazicerile dintre seful guvernului si ministrul Finantelor, dintre vicepremieri si alti titulari. Dupa cum incep sa devina faimoase si balivernele pe care le servesc cu seninatate ministrii care demonstreaza ca n-au habar de sectorul pe care-l reprezinta. Sunt de-a dreptul jenante confuziile si aproximatiile cu care se lucreaza la Externe, la Aparare sau pe la Integrarea Europeana, date in vileag cu aplomb de un comentator de politica externa avizat, si care in campania electo rala n-a fost unul dintre adversarii actualei puteri. Ba din contra. Si mai jenant este insa zelul cu care acesti ministri incearca sa fundamenteze o serie de aberatii de strategie politica externa, pe care presedintele a apucat sa le lanseze fara a se mai obosi sa consulte si vreo persoana avizata - dintre cele care vor mai fi ramas prin structurile supuse unui drastic proces de innoire cu orice pret.O singura victorie de rasunet poate sa mentioneze la activul sau noua guvernare: efectele benefice ale cotei unice asupra salariilor presedintelui, primului ministru, ministrilor si parlamentarilor, care duc acum acasa mai multi bani decati duceau pana deunazi. Efecte se manifesta si asupra Opozitiei, care si ea, saraca, pe cand era la Putere, a incercat asa ceva dar nu i-a iesit. Ramane o intrebare: ce unde vin banii incasati in plus de la Finante, cu care se lauda dl Ionut Popescu? De la ce categorii de salariati?