Punctul pe Y / marți 15 februarie 2005 Nr: 1496

Basescu - casa inapoi!

Decizia lui Traian Basescu de a renunta la casa din str. Mihaileanu este una fara precedent in analele democratiei post-revolutionare.Atacat dintr-o directie la care se astepta cel mai putin, presedintele a fost prins cu garda deschisa si presa, care oricat l-ar fi simpatizat in campania electorala, ca exponent al fortelor anti-guvernamentale de la acea ora, n-a ezitat sa-i speculeze eroarea. Or, eroarea lui Basescu este una foarte omeneasca, daca este sa ne raportam la precedentele de acelasi gen. Pana si Ion Iliescu, un campion al dezinteresului material si un adversar declarat al capatuirii pe baza de functie, a cedat in fata tentatiei de a-si asigura linistea pensiei, cumparandu-si, pe ultimii metri ai mandatului din 1990, casa in care locuia cu chirie. Poate ca n-ar fi facut-o, daca binevoitorii nu i-au fi soptit ca noua putere nu va ezita sa-l scoata afara din casa, lucru care pe fondul tensiunilor politice ale momentului parea credibil.Basescu a considerat si el, pe cand era primar al Capitalei, ca are dreptul sa-si reglementeze situatia locativa in maniera in care o facusera marea majoritate a demnitarilor, adica pe seama statului. Daca maniera sa a fost sau nu legala - chestiunea comporta discutii ample. Cert este ca n-a fost suta la suta morala, in conditiile in care el, ca primar, se confrunta cu o acuta lipsa de spatii locative pentru cetatenii aflati in situatii-limita. Sigur ca apartamentul din Mihaileanu, daca nu l-ar fi luat el, n-ar fi ajuns pe mana nu stiu carui somer. Dar nu asta e problema.Problema e ca politica e un lucru al dracului de delicat, daca vrei sa o faci cu seriozitate. Si ca, pentru a vorbi de cinste, echitate, corectitudine, trebuie ca tu insuti sa fii la adapost de orice acuza de acest gen. Basescu ar fi putut sa treaca - au facut-o, doar, atatia altii - cu nonsalanta peste acest aspect, bazandu-se pe relativa legalitate a operatiunii. Casa din Mihaileanu i-ar fi atarnat insa, ca o ghiulea de picior, si orice demers al sau ar fi fost susceptibil de a fi amendat prin acest episod. De aceea, cea mai inteligenta solutie este chiar cea pe care a luat-o. O solutie 'dureroasa' din punct de vedere material (diferenta dintre pretul platit - circa 20.000 USD, si cel de piata - de vreo douazeci de ori pe atata, fiind destul de greu de suportat cu inima usoara), dar inevitabila pentru credibilitatea sa viitoare.Este, poate, prima rezolvare optima a uneia dintre problemel majore cu care s-a confruntat la inceput de mandat.