Punctul pe Y / miercuri 02 februarie 2005 Nr: 1484

Tentatia totalitara si circulatia

A fost cat pe ce ca o masura luata de municipalitate sa ne teleporteze, brutal, intr-un trecut inca prezent in memoria noastra afectiva: oprirea circulatiei.Din punctul de vedere al edilului Murgeanu, o astfel de masura era, pana la un punct, justificata. Deja, dupa 24 de ore de ninsoare continua, perspectiva mentinerii in functiune a arterelor de circulatie devenise problematica, iar ragazul oferit de week-end se consuma vazand cu ochii. Si, probabil ca nu exista perspectiva mai dezagreabila pentru administratia unui oras decat aceea a declansarii corului traditional de acuze si reprosuri la adresa 'incapacitatii' de a gestiona o situatie extrema precum aceasta.Ca lucrurile nu au luat o asemenea intorsatura este bine, si pentru primar si pentru cetateni. Pentru ca nimic n-ar fi fost mai neplacut decat o rememorare pe viu a unui abuz care a adaugat doza sa de nemultumiri si de amaraciune la cele pe care romanul le suporta in mod obisnuit.Celebrele si de trista amintire 'opriri ale circulatiei' au facut parte dintr-o politica prin care regimul comunist dorea sa controleze total viata ceatateanului. Automobilul si circulatia rutiera erau vazute ca una dintre ultimele libertati necenzurate, care permitea o evadare, fie ea si iluzorie, de sub controlul general. De aici si sumedenia de masuri restrictive, fie ca a fost vorba de ratia de benzina, sau de circulatia alternativa - o duminica da, alta ba, pana la oprirea definitiva a circulatiei. Fenomenul a devenit cronic, de prin '84-'85, cand sub pretextul unor ninsori abundente, circulatia a fost interzisa. Ideea i-a placut atat de mult lui Ceausescu - care putea sa exporte linistit benzina economisita si sa ignore necesitatile retelelor rutiere - incat pana la caderea sa n-a mai scapat nici un prilej. Oamenii asteptau cu inima stransa prima ninsoare, cand semnalul opririi era general, indiferent de starea vremii in restul tarii si doar o minune mai facea ca masura sa inceteze pana la Paste chiar daca zapada disparuse de mult. A fost, poate, unul dintre cele mai iritante exercitii de umilire a cetateanului si lui i se datoreaza un bun procent din starea generala de nemultumire care l-a maturat pe dictator de la putere.Este motivul pentru care cred ca reeditarea masurii, indiferent de natura conditiilor prezente, ar fi fost un gest cel putin riscant.