Punctul pe Y / miercuri 05 ianuarie 2005 Nr: 1460

Tactica parjolirii terenului

In vechime, atunci cand aparea amenintarea vreunei invazii straine, locuitorii acestor meleaguri luau calea codrului, dand foc asezarilor, otravind fantanile si avind grija ca inamicul sa nu poata folosi nimic din ceea ce ai lasau in urma. Era o tactica ancestrala prin care invadatorilor li se anula avantajul militar printr-un atac direct la logistica.Desigur, se poate vorbi mult pe aceasta tema si ar fi nevoie de vreo duzina de talk-show-uri pentru a constata ca, in buna parte, supravietuirea noastra ca entitate se datoreste si acestui procedeu, pe care nu te-i astepta sa-l regasesti in zilele noastre, in formule nici macar sofisticate. Odata cu alternantele la putere, politicienii romani par sa fi deprins si obiceiul parjolirii locurilor si lucrurilor pe care le lasa in urma. Nedumerirea premierului Tariceanu, care din somptuosul birou de lucru al predecesorului sau n-a mai reusit sa recupereze nici macar un telefon in functiune, devine inevitabil emblematica. Unii dintre fostii ministri, prea patrunsi, probabil, de unicitatea menirii lor pe acest pamant, au plecat spre noile destinatii ca melcii, carand in spate tot ce s-a putu cara, pe motivul ca ar fi fost dobandite cu sudoarea fruntii proprii si pe seama prestigiului lor personal.Dincolo de lipsa de civilizatie a procedeului, care imi aminteste de modul cum se faceau schimburile de locuinte in perioada comunista, cand cel care pleca lua si becurile, prizele sau suportul de hartie de la WC, se impune o observatie: aceea a faptului ca dupa 15 ani de exercitiu democratic si dupa vreo trei schimbari, nu s-a pus inca la punct un sistem clar de predare-primire a gestiunii publice. Inca nu se stie ce si cum trece din responsabilitatea unui demnitar care pleaca, in cea a celui care vine. Principiul responsabilitatii ministeriale, aplicat si el tarziu, are printre alte lacune si pe aceasta. Va amintiti ca vreodata, un ministru sa fi fost tras la raspundere macar administrativ pentru lipsurile din 'gestiunea' proprie? Sa fi fost obligat sa aduca de-acasa ce-a luat cu japca? Sa fi fost pus sa plateasca? Nici pomeneala. In Romania anului 2005 se reface sistemul ancestral al terenului parjolit, chiar si atunci cand schimbarea se face intre reprezentantii aceleiasi parti. Este, in mod evident, o chestiune de caracter si civilizatie si nu una de orientare ideologica. Este viciul fundamental al unui sistem care a pus in locul unui dictator atotputernic, o suma de mici dictatori care cred cu tarie ca lumea incepe si se sfarseste cu ei si ca vremelnica putere pe care le-o incredinteaza, imprudent, poporul, trebuie sa fie a lor pe vecie, odata cu insemnele de fiecare zi ale dregatoriei.