Punctul pe Y / vineri 31 decembrie 2004 Nr: 1456

Guvernul Parvulescu

Nu cred ca domnisoara Parvulescu de la Primarie are vreo vina pentru faptul ca cineva nu prea cu picioarele pe pamant a pus-o sa fie ministru. Si nu orice fel de ministru - ci acela cu - poate - cea mai complexa misie in urmatorii doi ani! Vina domnisoarei cu pricina sta in faptul ca n-a realizat enormitatea ideii si ca si-a inchipuit ca daca se descurca in treburile primariei se va descurca si in cele ale integrarii. Diferenta clasica dintre dorinta si putinta a aparut, din fericire, in acest caz, inca de la primele vorbe pe care duduia le-a scos in fata unei comisii in general binevoitoare. Cred ca in ranita oricarui functionar public motaie un portofoliu ministerial, dar ceea ce ne-a propus de data aceasta Alianta frizeaza nu superficialitatea, ci pur si simplu iresponsabilitatea. Daca domnisoara ar fi candidat - sau ar fi fost propusa sa candideze - pentru orice alta functie (precum colega sa de la mediu, de pilda) as fi zis ca totul e in ordine si ca pana la urma se vor decanta posibilitatile si incompatibilitatile. Dar domnisoara Parvulescu, odata instalata, ar fi trebuit sa mearga la Bruxelles si sa se bata in argumente, nu in nuri, cu oficialii europeni. Din capul locului cred ca trimiterea unui asemenea personaj ar fi starnit mari dubii din partea lor in legatura cu seriozitatea cu care Romania abordeaza aceasta etapa a aderarii. Nu stiu ce a fost in capul dlui Basescu (care probabil ca a propus-o si a sustinut-o, ca doar a lucrat cu ea) sau a dlui Tariceanu (care a acceptat-o cu o usurinta, ca sa nu-i spun docilitate, care ma pune pe ganduri) cand au trimis aceasta echipa la audieri. Probabil ca n-au dat doi bani pe cei ce trebuiau sa dea avizul de principiu, iar propunerea a fost un soi de test daca nu cumva o sfidare sadea. Oricum, primul examen al seriozitatii noii Puteri reprezinta, din acest punct de vedere, si un prim esec usturator, ce ridica semne de intrebare asupra intregii alcatuiri - ca sa nu spun insailari - cu care se prezinta la intalnirea cu cei care i-au votat punandu-si sperantele in capacitatea lor de a fi mai priceputi si mai eficienti decat cei pe care i-au inlocuit.