Punctul pe Y / luni 20 decembrie 2004 Nr: 1446

Intre extaz si agonie: Iliescu!

In loc sa marcheze un veritabil triumf, prin implinirea celei mai arzatoare dorinte - aceea de a semna acordul de aderare la UE - finalul mandatului presedintelui Iliescu s-a transformat intr-un adevarat cosmar politic. Motivul l-a constituit nefericita idee de a semna un decret de gratiere (gest, altfel, uzual, in asemenea circumstante) care-l includea, in primul rand pe inamicul public numarul 1, autorul mineriadelor, Miron Cozma. Desi avea semne ca actiunea sa nu va trece neobservata, presedintele a insistat intr-o actiune din capul locului riscanta. Nu cred ca s-a asteptat vreun minut ca reactiile sa fie atat de categorice si de violente si, mai ales, ca ele sa fie folosite ca un argument politic impotriva formatiunii si asa aflate in cumpana, pe care urma sa o preia in curand. Nu stiu ce l-a animat pe presedinte - ma indoiesc insa ca ar fi vorba de cine stie ce complicitati, vanturate de amatorii de scenarii. Cred mai degraba ca gratierea lui Cozma facea parte dintr-un program de reconcilieri si de rezolvari ale unor probleme complexe manifestate pe parcursul mandatelor sale. Presedintele a vrut probabil sa predea, odata cu mandatul, si o carte alba a prezidentiabilitatii proprii, care sa-l faca sa-si ocupe in istorie un loc pe care, de altfel, il merita. Socoteala de la Cotroceni (influentata, fara indoiala, de unii consilieri) nu s-a potrivit cu cea din targ. Dupa mai putin de o zi Iliescu s-a vazut nevoit sa faca un gest pe cat de neobisnuit, pe atat de ineficient, pe fond: sa dea inapoi. Cu toate consecintele de rigoare - in special cele de ordin moral. Ceea ce ar fi recastigat, chipurile, din partea politicienilor si a presei, va pierde cu siguranta din partea zonei profunde a societatii, unde gratierea lui Cozma a fost departe de a reprezenta un soc. Poate, chiar, din contra. Cert este ca aceasta eroare l-a pus pe presedinte si intr-o pozitie delicata fata de propriul sau partid, care intr-un gest fara precedent s-a delimitat de actiunea sa. Mai mult, acesta a fost considerat momentul iesirii la rampa a opozitiei din interiorul partidului, cea ingrijorata de consecintele revenirii acestuia la conducere, Mihai Tanasescu si D.I. Popescu grabindu-se sa dea comunicate de vestejire a celui caruia pana de curand ii faceau temenele. Ba, intr-un soi de ironie a soartei, raportul de forte dintre cei doi lideri a parut sa se inverseze, atunci cand, la Bruxelles, Adrian Nastase s-a simtit dator sa fie binevoitor fata de seful sau caruia i-a dat asigurari ca locul la partid ii este, in continuare, asigurat. Chiar daca altii cred altceva...Dupa parerea mea, gratierea lui Cozma n-a afectat PSD-ul si sansele de formare a guvernului, mai mult decat alegerile insesi. A fost, insa, un prilej, o ocazie indelung asteptata si primita cu bucurie de toti cei care aveau de platit, intr-un fel sau altul, vreo polita presedintelui.