Punctul pe Y / joi 09 decembrie 2004 Nr: 1437

Adevaratul Nastase - cel din stenograme?

Cei care au reusit sa depaseasca primul nivel de perceptie al stenogramelor atribuite (probabil, pe drept) reuniunilor interne ale liderilor PSD, fara sa staruie asupra caracterului anecdotic al unora dintre formulari si al celui cinic al altora, pot avea surpriza de a descoperi, in spatele discutiilor, un alt Adrian Nastase. Si anume, unul mai autentic, mai nuantat decat cel care se prezinta, de regula, in reuniunile oficiale sau in cele publice. Ca politician, Adrian Nastase a invatat sa poarte o anumita masca, sa-si cenzureze expresiile si gesturile si - pe cat posibil - formularile. Este cert ca limbajul utilizat in acest tip de reuniuni de inca actualul premier si presedinte de partid, este unul de lider autentic, care nu incearca sa capteze bunavointa sau sa menajeze susceptibilitati. El se manifesta ca un manager exigent, care stapaneste mecanismele sistemului si stie exact cat cantaresc colaboratorii si cat de mult sau de putin poate miza pe ei. Din stenograme reiese un Nastase competent in materia lui si eficient in demersuri. Desigur, atunci cand privesti pe gaura cheii poti avea surpriza sa constati ca intr-un budoar se petrec lucruri mai putin de conceput intr-un spatiu public si nu cred ca cineva e scutit de rigorile dublului limbaj public-privat. Oricata galagie fac pe aceasta tema adversarii politici, mai mult ca sigur ca in propriile stenograme, prezente sau viitoare, se vor regasi lucruri si situatii comparabile cu cele din atat de stangaci asumatele documente de uz intern, de catre partidul de guvernamant.Paradoxal, printre cei care au avut prilejul sa citeasca si ce n-au retinut gazetele, efectul poate fi contrar, proiectand o personalitate bine conturata a candidatului la presedintie si o disponibilitate marcata pentru asumarea unor prerogative de acest fel. Pentru Adrian Nastase, cel din ultimii metri ai competitiei, n-ar fi deloc lipsit de importanta sa-si dezvaluie mai pregnant acea parte de personalitate pe care i-o releva mai mult stenogramele si mai putin portretul-robot pe care i-l impun managerii de campanie, pentru a capta acel procent de public de care are nevoie pentru a-si atinge obiectivul.