Punctul pe Y / vineri 03 decembrie 2004 Nr: 1433

Marele maestru al combinatiilor: Dan Voiculescu!

Daca mai trebuie sa se dovedeasca faptul ca intre politica si afaceri este o stransa legatura, cel mai potrivit pentru a face aceasta documentatie este presedintele PUR, Dan Voiculescu.El poate fi considerat, pe buna dreptate, marele castigator al acestor alegeri. In sensul ca, fata de alternativa de a nu fi atins pragul electoral si aceea de a se face frate cu partidul de guvernamant (din partea caruia avusese de indurat nu putine afronturi in cursul precedentei colaborari) a ales varianta castigatoare. Partidul sau ocupa un loc de pe care au disparut formatiuni cu pedigree si cu pretentii, are vreo 30 de parlamentari, ceea ce-i da dreptul sa-si formeze grupuri proprii - un vis indelung asteptat - si va beneficia, dupa toate probabilitatile, de cateva portofolii importante in viitorul guvern. Se putea mai mult, cu mai putin efort investitional? Greu de crezut. Dan Voiculescu inainte de a fi politician a fost un om de afaceri de succe, ceea ce i-a atras - aproape firesc intr-o societate atat de contorsionata ca a noastra - nu putine suspiciuni si acuze niciodata demonstrate, dar si niciodata abandonate. Intrarea sa in politica s-a produs cu pasi mici si cu infinite precautii, incercarea sa de a impune pe piata o doctrina din afara catalogului clasic lovindu-se de nu putine rezerve (imi amintesc de o discutie, la care am fost martor, in cursul careia Viorel Catarama, la apogeul carierei sale liberale, invitat la o discutie de tatonare, l-a asigurat pe Voiculescu ca umanismul nu va fi niciodata un curent politic in Romania!).In constructia acestui edificiu, Dan Voiculescu a procedat dupa regulile business-planului de succe: a investi cat mai putin (material) asteptand beneficii maxime (pe plan uman). Nu s-a aventurat in achizitii spectaculoase de politicieni. A preferat sa-i formeze si, chiar daca unii l-au tradat, s-a ales cu experienta necesara evitarii fenomenului. Chiar si balansul ideologic, intre o doctrina sociala (care ii este mai apropiata sufleteste) si una liberala (mai utila pentru afaceri) nu s-a dovedit, pana la urma, decat un demers de clarificare si de orientare.A pierdut, dar a si castigat. Pentru ca afacerile l-au invatat cum sa piarda fara a da faliment. Si cum sa castige fara a starni resentimentele celor din jur. Eficienta se dovedeste a fi prima sa calitate si ea nu e cu nimic mai prejos, ca importanta, in politica decat in afaceri.2004 il regaseste pe liderul umanist intr-o postura activa (in 2000 a refuzat scaunul de parlamentar, pentru a se putea dedica constructiei institutionale) si nu va fi deloc de mirare daca pe parcursul acestui zbuciumat mandat - cum se anunta de pe acum - nu i se va deschide la un moment dat usa cabinetului de premier. Ceea ce reprezinta aspi ratia sa secreta...